10 minute – despre somn

Somnul nu a omorât pe nimeni, dar pe termen lung şi mai ales în exces, cam prosteşte.

Mă rog, ca să ies din butada atât de incorectă politic, trebuie să menţionez că în general cei care abuzează de somn sunt cei predispuşi la depresie… asta dacă nu sunt depresivi cu acte în regulă. Aşa că nu trebuie judecaţi, ci înţeleşi şi ajutaţi.

În altă ordine de idei, deşi nu îmi place să mă culc devreme si mai mult de atât, nu îmi place să mă trezesc devreme, în perioada asta sunt în situaţia în care trebuie să le împac cumva.

Din fericire, o medie de 6-7 ore pe noapte mă menţine funcţional, de unde speranţa că după o perioadă de acomodare trezitul la ora 7 va fi o experienţă gestionabilă (e vorba totuşi de ora 7, nu de ora 5.30).

Momentan sufăr de insomnie pe bază nervoasă, de stresul apropierii orei de trezre. Aşa se face că deşi m-am culcat şi pe la 12:30, mă prinde chiar ora 2 aşteptând să adorm.

Asta în contextul în care de pe la 17-18 după amiaza nu îmi doresc altceva decât să dorm.

Poate un somn de 45 de minute la ora aia să fie soluţia.

Oricum, ciudată creatură somnul ăsta.