10 motive să citeşti: Copilăria lui Isus de J.M. Coetzee
Editura Humanitas a lansat cel mai recent roman al lui J.M. Coetzee – Copilăria lui Isus, apărut în colecţia Raftul Denisei, printr-o seară dedicată ce a avut loc în cadrul primitor al Librăriei Humanitas de la Cişmigiu.
Discuţia moderată de Raluca Popescu, redactor-şef Humanitas Fiction i-a avut ca invitaţi pe T.O. Bobe – scriitor, Elisabeta Lăsconi – critic literar, Silvia Dumitrache – editor Bookaholic.ro şi Cristina Bazavan – jurnalist.
Deşi am ezitat un pic la ideea de a participa, fie şi pe post de spectator, la o discuţie despre un roman fără să îl fi citit, s-a dovedit până la urmă o idee bună, deoarece am asistat la o excelentă pleodoarie pentru romanul lui Coetzee (din punctul meu de vedere).
Aştept cu nerăbdare să mă apuc de Copilăria lui Isus, ceea ce se va întâmpla probabil duminică. Până atunci, ca o sinteză a discuţiilor de miercuri seară, dar şi a ceea ce am mai citit eu despre cel mai recent roman al lui J.M. Coetzee am redactat o listă cu 10 motive / detalii care m-au convins să trec romanul pe lista foarte scurtă, ca să spun aşa. Ideile sunt în mare parte ale vorbitorilor amintiţi, cu inerentele distorsiuni datorate citării mai mult sau mai puţin din memorie:
1. Este un roman ciudat şi atipic, cu un stil dus la extrem, rece şi aparent impersonal.
2. Nu e o carte uşoară, e o lectură pentru cititorii cu muşchi şi cu voinţă.
3. Titlul propune o aparentă cheie de lectură extrem de clară, cea biblică. În realitate, lucrurile sunt mult mai nuanţate, romanul poate fi considerat inclusiv o critică la adresa regimurilor totalitare comunisto-socialiste.
4. Romanul lui Coetzee poate fi considerat în acelaşi timp: utopie, distopie, alegorie, bildungroman, roman postapocaliptic.
5. Este o ficţiune nefiltrată, un roman şaradă în care cititorul e provocat la fiecare “pas”. Fiecare capitol e o pildă.
6. Autorul şi-ar fi dorit să poată lansa romanul cu o copertă goală şi cu o pagină de titlul goală. În industria editorială, spune el, nu este permis aşa ceva.
7. Spre deosebire de cele amintite la punctul de mai sus, naratorul Coetzee nu se supune deloc regulilor scrisului, reface ordinea, reface limbajul, impune imaginaţia în faţa raţiunii.
8. Pentru o categorie de cititori, romanul ar putea să nu pară deloc o lectură dificilă, din contră, poate fi uşor de citit, mai greu de înţeles dar mai ales şi mai greu de uitat.
9. Don Quichotte e povestea din poveste, cu toate implicaţiile inerente.
10. Copilăria lui Isus ar putea să îi aducă lui J.M Coetzee un al treilea Booker Prize, o performanţă nerealizată până acum de nici un autor.
Cele de mai sus se vor a fi câteva ancore pentru potenţialii cititori. Nu ştiu în ce măsură oferă o imagine asupra romanului, cred mai degrabă că deschid câteva uşi sau câteva posibile căi de interpretare (nu într-o manieră exhausivă) şi sunt foarte curios câte dintre punctele de mai sus se vor regăsi în rândurile pe care le voi scrie după ce voi citi romanul.
J.M. Coetzee este un romancier, eseist şi traducător originar din Cape Town (Africa de Sud). Familia Coetzee are origini olandeze, germane şi poloneze. John Maxwell s-a născut în 1940. În 1962 a părăsit ţara natală şi a trăit pe rând în Londra, New York, Boston… pentru a reveni în 1982 la Cape Town, unde a predat engleza la Universitate. Din 2002 trăieşte în Australia, fiind profesor emerit la University of Adelaide.
Dublu laureat Booker Prize în 1983 şi 1999, J.M.Coetzee a primit 2003 şi Premiul Nobel pentru literatură. Editura Humanitas Ficion a publicat în colecţia “Raftul Denisei” o serie volume ale autorului (considerat cel mai premiat şi apreciat scriitor de limbă engleză în viaţă): Maestrul din Petersburg (2008), Viaţa si vremurile lui Michael K. (2009), Jurnalul unui an prost (2009), Epoca de fier (2010), Dezonoare (2011), Copilărie. Scene de viaţă provincială (2011), Tinereţe. Scene de viaţă provincială (2012), Miezul verii. Scene de viaţă provicială (2013) şi bineînţeles Copilăria lui Isus (2014).
