1 Martie, Mărţisor. De unde, pâna unde, si de când?

Ca orice cetăţean civilizat voi începe prin a le oferi doamnelor si domnişoarelor un Mărţişor virtual, împreuna cu cele mai frumoase urări şi cele mai bune gânduri. În momentul de faţă cred că unul din gândurile astea ar fi şi acela ca Primăvara să vină cât mai curând.

Ieri am auzit pe cineva spunând că obiceiul ăsta e unul care se pierde şi care probabil va dispare cât de curând. Trecând peste faptul că afirmaţia mi se pare gratuită, aşa cum o dovedesc sutele si poate miile de mici artizani pe care îi găsim la aproape toate colţurile de stradă din toate oraşele în perioada asta, s-a trezit etnologul din mine (la un moment dat mă gandeam să imi fac licenţa de la Litere în etnologie şi folclor, ceea ce era uşurel absurd ţinând cont de faptul că “lumea satului” a fost o experieţă strict livrescă pentru mine, dar despre asta cu altă ocazie).

Fără a avea pretenţia unui studiu, oricum nu e locul potrivit pentru aşa ceva, am căutat câteva informaţii despre 1 Martie, informaţii pe care o să le prezint aici, pe scurt.

Cred că toată lumea ştie că Mărţişorul e specific românesc (ceea ce e parţial adevărat, mai e întâlnit şi la bulgari si albanezi) iar pentru cei plecaţi în străinătate (mai ales pentru cele, de fapt) 1 Martie e un moment anual de nostalgie.

Nu insist cu descrierea mărţisorului, oricum, forma nu mai e de multă vreme importantă, adică în principiu orice obiect cu valenţe estetice, legat cu un fir alb-roşu poate fi considerat mărţisor.

Din informaţiile pe care le-am găsit eu, originile Mărţişorului sunt atribuite de unii culturii dacilor, pe de altă parte alte surse notează că anul nou se sărbătorea în Roma Antică la 1 Martie. Moment care îl onora pe Marte, zeu al războiului şi al agriculturii aka reînnoirii naturii, primăverii etc. În viziunea asta, albul ar reprezenta pacea (renaşterea) iar roşul războiul.

Ţinând însă cont de zona de răspândire a obiceiului, eu aş merge pe varianta în care tradiţia e una pre romană, influenţată probabil mai apoi, aşa cum s-a întâmplat cu foarte multe alte aspecte din viaţa şi cultura celor care au trăit în acest spaţiu.

Dacă vreţi să aprofundaţi un pic subiectul o puteţi face aici şi aici.

Probabil că fiecare se raportează în felul lui la momentul ăsta al anului, eu recunosc că l-am ignorat o perioadă, dar, de ceva vreme pentru mine 1 Martie e o ocazie potrivită pentru a-i face pe cei dragi să zâmbească.

Author: citadinul

Share This Post On

5 Comments

  1. multumim pentru martisorul virtual!

    insa permite-mi un mic comentariu vis a vis de pierderea traditiei…. in mediul virtual am primit cateva zeci de astfel de felicitari de la oameni cu care alteori ma vedeam de 1 martie (la facultate/servici/etc) si care nu se osteneau sa ofere concret simbolul martisorului. acum brusc sunt draguti toti si comoditatea virtualului ii face sa-si aduca aminte de traditie si gest. e irelevant pentru mine, atata timp cat nu port in piept/pe ghiozdan/la mana/etc gestul respectivilor. asta ar fi insemnat pastrarea traditiei….

    privind altfel lucrurile… e adevarat ca virtualul ajuta oarecum (aparent, superficial?) la promovarea unor valori.

    Post a Reply
    • comentariul tău e cât se poate de just, varianta virtuală e mult mai comodă, poate prea comodă. si cumva înţeleg si relevanţa obiectului.

      abordarea pozitivo-optimistă a chestiunii ar fi că sunt într-adevăr situaţii în care varianta virtuală e singura disponibilă. şi e bine să rămânem cu o impresie pozitivă.

      la modul absolut aş spune totuşi că virtualul mai degrabă susţine perpetuarea tradiţiei, în sensul că sunt şanse ca la un moment dat să se revină de la sine, ca evoluţie firească a lucrurilor, la şnur şi ghiocei.

      Post a Reply
      • de-acord cu tine. uneori forma creaza fondul. si cum suntem aruncati in legea ciclicitatii, nu putem spera decat ca lucrurile bune vor reveni candva mai aproape de noi :)

        Post a Reply
  2. Sunt de parere ca obiceiul se pierde. Artizanii nu sunt neaparat relevanti, chiar si aici am vazut in anii trecuti persoane cu ditamai funda tipica martisorului… Dar sunt artizani si fac si ei ce pot sa scoata un ban.

    De cand am plecat am primit din ce in ce mai putine martisoare, fie ele si virtuale. Inteleg ca sunt costuri in plus, sa fie cumparat martisorul si in plus trimis in strainatate, deci nu comentez… Cred ca am primit 3-4 martisoare adevarate in 8 ani. Virtuale, nu le-am mai numarat, dar au devenit importante doar cele de la persoanele ce conteaza..

    Eu stiu ca o sa mentin obiceiul, nu o sa imi fie greu sa suces doua fire de ata si sa le tin la incheietura mainii. Si o sa il transmit :)

    Post a Reply
    • Aşa cum spuneam şi în articol, dacă ar fi să mă iau după tarabele care apar peste tot, aş spune că obiceiul nu se va pierde. Bine e de discutat aici ce mai înseamnă pentru majoritatea celor care îl cumpără, dar ca idee cred că mulţi ani de aici încolo se vor vinde mărţişoare.

      Post a Reply

Trackbacks/Pingbacks

  1. | 1 Martie: Recorduri de MărţişorCitadinul.ro - [...] Cel mai greu mărţişor, Cel mai lat mărţişor, Cel mai scump mărţişor, etc) asta apropo de discuţia de anul …

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

%d bloggers like this: