5 axiome despre Câştigătorul de concursuri online
Câştigătorul de concursuri online e de foarte multe ori un personaj aparte, greu de înţeles şi, mult prea adesea, un partener de discuţie imposibil. Zilele trecute, după ce am ajuns absolut întâmplător la subiect, mi-am reamintit cât de amuzante pot fi situaţiile de care te poţi lovi atunci când eşti în postura de a desemna câştigătorul unui concurs online, asta în cazul în care nu devin de-a dreptul exasperante.
(foto)
Chiar nu prea contează premiul care e pus în joc, fie că vorbim de tricouri, abonamente de tot felul, bilete la concert, cd-uri, cărţi ori buchete de flori şi nici dacă e vorba de un concurs pe site ori pe facebook (e adevărat, fiind mai comod să se înscrie, pe facebook apare şi cel mai aberant tip de participant la concurs, cel care îşi doreşte bilete la concerte din alte oraşe, la care evident nu va ajunge).
Ai putea spune că atunci când nu e poet, ori procesoman, românul e neapărat concursoman.
De unde şi seria de axiome enunţată mai jos:
1. Câştigătorul nu e prietenul tău (în cele mai multe din cazuri, dacă e, şi nu te poţi înţelege cu el, înseamnă că problema e la tine).
2. Câştigătorul participă în general din reflex la toate concursurile pe care le găseşte. Nu foarte des, dar se întâmplă ca atunci când îl contactezi să nu mai ştie exact nici ce premiu era în joc.
3. Câştigătorul nu e neapărat cel care “şi-a dorit cel mai tare premiul”, o consecinţă firească a punctului anterior, motiv pentru care s-ar putea să dea dovadă de foarte puţin entuziasm atunci când află că a câştigat.
4. Câştigătorul concursului online îţi poate oferi confirmări ale “înţelepciunii populare”. Dacă îi dai omului un deget, îţi ia toată mâna, e unul din gândurile la care s-ar putea să ajungi destul de des.
5. Câştigătorul e uneori cel mai imposibil om pe care l-ai cunoscut. Tratează cu umor eventualul şir de întrebări despre premiu, despre cum intră în posesia lui, oricât de aberante ar fi.
Există totuşi o soluţie pentru a ieşi din zona acestor axiome. Mai exact să eviţi sistemul “tragerilor la sorţi”, să gândeşti un mecanism, o probă de concurs cât de cât creativă şi să îţi asumi un set de criterii subiective în urma cărora să desemnezi câştigătorul.
Sigur, nici varianta asta nu e perfectă, pentru că lasă loc de comentarii legate de alegere.
Dar, în felul acesta poţi cel puţin să te asiguri că omul respectiv chiar îşi doreşte premiul. Ceea ce îl va face în mod sigur mai cooperant şi întreaga poveste va fi una mult mai plăcută inclusiv pentru tine, pentru că nu-i aşa, îşi doreşti ca premiul să ajungă la cineva care îl va aprecia.
