7 cărţi citite în 2014

Deşi trăiam cu impresia că anul care tocmai s-a încheiat nu am reuşit să citesc prea mult, am descoperit că totuşi lucrurile se prezintă aproape acceptabil.

(foto)

Spre deosebire de anii 2012 şi 2013 atunci când pentru câteva luni am fost în postura de a citi un anumit tip de literatură pentru a-l prezenta unei anumite audienţe, în 2014 am mai citit doar pentru mine.

Motiv pentru care lecturile sunt destul de eclectice, am urmărit câteva din lansările momentului, am recitit mai multe romane sau pur şi simplu am ales ce mi-a fădut cu ochiul prin bibliotecile care mi-au trecut prin faţa ochilor.

2014 a însemnat 32 de cărţi, despre patru dintre ele nu am apucat să şi scriu.

Ca să trec la subiect, adică la cele 7 cărţi pe care le reţin din 2014, nu sunt neapărat cele mai faine şi nici cele care mi-au plăcut cel mai mult, dar fiecare dintre ele are ceva aparte.

Portocala mecanică: 5 constatări la 50 de ani de la lansare

Nu cred că poţi spune că ţi-a plăcut romanul, e unul care pune serios la încercare cititorul. Trecând peste alegerile dure, şocante şi pe undeva gratuite ale autorului, te lasă cu câteva consideraţii interesante.

Portocala mecanică este unul dintre acele romane care nu îşi pierd actualitatea şi care oferă cititorului o imagine trans-temporală a umanităţii. Problema liberului arbitru (liber arbitru care ne defineşte ca oameni) în opoziţie cu “statul” care îşi propune şi îşi va propune în toate epocile să ne transforme în supuşi docili va fi oricând un subiect de discuţie.

Branding pe frontul de Est cu Aneta Bogdan

Una din cele mai interesante lecturi ale anului, un volum pe care din păcate “profesioniştii din domeniu” nu îl prea citesc.

În fapt, branding intern înseamnă o aliniere a ambiţiilor şi obiectivelor personale cu cele ale companiei, o relaţie win-win ce are ca rezultat atât satisfacţia angajatului şi dezvoltarea lui personală, cât şi dezvoltarea companiei respective.

Copilăria lui Isus de J.M. Coetzee (impresii de lectură)

M-am apucat de roman având în minte cele spuse de invitaţi cu ocazia lansării. Perspectiva mea a fost una destul de diferită (asta ca să nu spun extrem de).

Finalul romanului îi aduce pe “eroi” într-un punct similar celui din care începe povestea dă senzaţia unei ciclicităţi ireverisbile, dar şi a unei deschideri absolute, a unei libertăţi de interpretare şi re-interpretare. Asta face ca eventualele obiecţii legate de faptul că pe parcurs, mai ales în ultima treime, Coetzee pare să-şi piardă suflul, să nu îşi aibă rostul.

Stieg Larsson – Bărbaţi care urăsc femeile (Millennium 1)

Un roman poliţist care de fapt e mult mai mult de atât. Foarte probabil voi căuta celalte două volume din trilogie.

Stieg Larsson denunţă tăcerea sub care acestea sunt trecute mult prea des, laşitatea de care dau dovadă cei care ar putea să facă ceva şi semnalează singurătatea, izolarea în care trăiesc femeile abuzate. Ţinând cont şi de titlul original al volumului Män som hatar kvinnor aş spune că acestsa e de fapt subiectul principal al romanului, intriga poliţistă find doar cadrul ales pentru a ilustra şi prezenta un subiect extrem de sensibil.

Theodor Cazaban – Captiv în lumea liberă

Cristian Bădiliţă şi mai ales al său interlocutor oferă o imagine aparte a ceea ce a însemnat diaspora românească de la Paris, în anii comunismului. O lume fascinantă, cel puţin pentru mine, în care cultura, arta se regăsesc într-o măsură aproape de neimaginat astăzi.

Cazaban vorbeşte despre problematica exilului, despre imposibilitatea de a se adapta într-o societate occidentală care nu vrea să deschidă ochii în faţa realităţilor de după Cortina de Fier, despre întâmplări din viaţa românilor de acolo, de la Eliade, Cioran, până la Vintilă Horia. Nu pot să nu amintesc în această scurtă trecere în revistă şi paginile memorabile dedicate literaturii, lui Eminescu, consideraţiilor legate de diavol şi prostie dar şi tristeţea din rândurile despre “omul de Slobozia”.

Am citit şi eu Cimitirul de Teleşpan

Desemnat de cititorii Bookaholic “Cea mai bună carte românească din 2013” şi de cei ai Hyperliteratura “Cartea anului 2013”, romanul e un conglomerat de clişee şi sex minoritar, reţeta succesului atunci când te adresezi unui anumit tip de public.

Pe de altă parte, avem un interesant studiu de caz despre cum recomandările online pot asigura succesul unui roman.

Ca să încerc o concluzie, nu recomand în mod deosebit Cimitirul, mai ales dacă aveţi o problemă cu limbajul licenţios gratuit şi scenele de sex, dar sper să reuşiţi să treceţi peste asta dacă vă interesează literatura ca fenomen cultural şi social.

Andrew Solomon – Demonul amiezii

Una din cărţile pe care le-am aşteptat şi citit cu cel mai mare interes. Din păcate am rămas dator cu articolul. Rămâne să reiau cândva în cursul anului volumul şi să scriu câteva impresii.

Am ţinut totuşi să îl menţionez aici pentru că a fost una in cărţile importante ale lui 2014, fie şi datorită faptului că m-a lămurit definitiv că ieşire dn depresie nu e doar o chestiune de voinţă.

 

Nu îmi propun un obiectiv anume pentru 2015, probabil voi reuşi să citesc mai multe cărţi, dar asta nu e nepărat important.

Îmi doresc să reuşesc să mai ordonez un pic lecturile, să mă ţin mai aproape de lansări, şi mai ales să fiu mai pretenţios cu cronicile şi impresiile pe care le postez.

Care dintre romanele menţionate de mine de-a lungul anului vi s-a părut cel mai interesant? Care e pentru voi romanul anului 2014?