7 despre Dream Theater la Bucureşti – iulie 2014

Concertul Dream Theater de la Romexpo a fost probabil, din mai multe puncte de vedere unul din evenimentele lui 2014. Nu sunt un fan dedicat DT dar e una din trupele pe care le apreciez, pe care o consider pe undeva de referinţă pentru ultimele decenii şi la care revin din când în când cu câte o piesă ori o “sesiune” de o seară cu muzica lor.

Cele de mai jos nu se vor a fi o cronică de concert, sunt mai degrabă câteva impresii şi gânduri ce au ca punct de plecare experien’a de luni seara de la concertul Dream Theater care s-a întâmplat la Romexpo Bucureşti.

1. Dream Theater au revenit în România după 12 ani, un eveniment organizat de Phoenix Entertainment ce face parte din “An evening with Dream Theater – Along for the Ride Tour 2014” care promovează cel mai recent album al trupei lansat în 2013. Fanii de la Bucureşti au avut ocazia de a vedea noua formulă DT, cu Mike Mangini în locul lui Mike Portnoy, unul din membrii fondatori ai trupei.

2. Primul concert Dream Theater de la Bucureşti avusese loc în 2002 la Arenele Romane, în cadrul World Tourbulence Tour şi a fost unul din concertele de referinţă pentru începutul anilor 2000 dar şi pentru trupă. De altfel, Ytsejam Records au lansat în 2007 Dream Theater – Official Bootleg: Bucharest, Romania 7/4/02 , disponibil aici, de exemplu.

3. James Labrie a amintit la un moment dat de acel concert spunând că a fost unul extrem de reuşit, că s-au simţit foarte bine şi că şi-au dorit foarte mult să revină în România, doar că… nu s-a găsit nimeni care să organizeze concertul ar fi venit. Între cele două vizite Dream Theater a mai susţinut nu mai puţin de 9 turnee, în unele dintre ele ajungând în zonă, de exemplu în Ungaria.

Lucrurile sunt însă mai puţin simple decît pot să pară la prima vedere, pentru că în România DT e o trupă mult mai de nişă decât ne-am putea aştepta de la una din cele mai importante şi relativ accesibile trupe de progressive rock.

4. Realitatea e că luni seară, la Romexpo au venit la întâlnirea cu Dream Theater undeva între 3000 şi 4000 de spectatori mult mai puţin decât cele fix 10300 de bilete pregătite de organizatori şi probabil mai puţini decât au fost în 2002 (nu am găsit cifre exacte, dar ţinând cont de faptul că la Arene intră cam 5-7000 de spectatori presupunerea mea are mari şanse să fie exactă) deşi, dincolo de statistică, asta contează mai puţin.

Prezenţa a fost motivată prin faptul că e o perioadă de concedii, că publicul DT are acum în general 35+ de ani şi alte priorităţi, că preţul biletelor a fost poate ridicat. Toate aceste argumente cad în faţa unui contraexemplu pe care eu unul nu îl consider forţat, faptul că anul trecut The Wall a adunat în aceeaşi perioadă 40.000 de mii de spectatori şi probabil că ar mai fi fost amatori.

Eu cred că pur şi simplu aceştia sunt ascultătorii Dream Theater în România lui 2014.

Aş aminti însă un alt aspect pe care nu l-am văzut adus în discuţie: locaţia. Chiar dacă nu au fost probleme cu sunetul, de fapt din punct de vedere organizatoric nu au fost probleme, cred că parcarea de la Romexpo nu e deloc cea mai fericită locaţie de concert, în ciuda faptului că există deja o tradiţie a concertelor rock acolo.

Sunt convins că un concert DT într-o sală polivalentă de secol XXI ar putea atrage câteva mii de spectatori în plus, (scenariu valabil pentru orice alt fel de locaţie mai pretenioasă) de altfel, infrastructura e unul din principalele capitole la care mai e de lucrat în România atunci când vine vorba de evenimente.

5. Formula în care Dream Theater au urcat pe scena de la Romexpo a fost: James LaBrie, John Petrucci, John Myung, Jordan Rudess și Mike Mangini. Nu îmi place şi nici nu mă consider în măsură să judec prestaţia muzicală a unor adevăraţi artişti, legende ale prog-rock-ului şi instrumentişti desăvârşiţi. Fiecare dintre ei a avut momentul sau momentele în care a “ieşit în faţă”, de la nou venitul Mike Mangini, până la Rudess ori John Myung. Aşa se şi explică cele 3 ore de concert, şi faptul că reuşeşsc să şi ţină publicul aproape în acest timp.

6. Concertul a început fix la ora 20 iar show-ul a fost alcătuit din trei părţi, de fapt 2 părţi plus un Encore, trupa cântând la Bucureşti “setlist-ul oficial” al turneului. A putut asculta o bună parte din noul album, a doua jumătate a albumului Awake (de la apariţia căruia se împlinesc 20 de ani) şi patru piese de pe Metropolis Pt. 2: Scenes from a Memory (de la apariţia căruia se împlinesc 15 ani. (imaginile de mai jos îi aparţin lui Eddie Teodorescu)

Part I : False Awakening Suite – The Enemy Inside – The Shattered Fortress – On the Backs of Angels – The Looking Glass – Trial of Tears – Enigma Machine – Along for the Ride – Breaking All Illusions

Part II : The Mirror – Lie – Lifting Shadows Off a Dream – Scarred – Space-Dye Vest – Illumination Theory

Encore: Overture 1928 – Strange Deja Vu – The Dance of Eternity – Finally Free

7. Dream Theater au oferit o seară memorabilă, un show în care măiestria şi profesionalismul i-au făcut pe toţi cei prezenţi, de la veteranii care sunt “alături” de trupă încă de la sfârşitul anilor ’80, până la cei mult mai tineri (e drept în minoritate) au părăsit locaţia cu conştiinţa faptului că au fost martori la un show pe care nu îl vor uita.

 

Trupa americană are deja în pregătire materiale pentru noul album, fără a oferi însă o dată anume pentru apariţia sa, putem presupune că va fi undeva în 2015.

Cât despre un nou concert Dream Theater în Romînia putem spera că se va întâmpla mai devreme de 2026.