BAC 2011. Dincolo de harti, vinovati si discutii degeaba

Am dat Bac-ul nu doar deceniul sau secolul trecut, ci chiar veacul trecut. Si recunosc ca nu mi-ar fi trecut prin gand sa scriu despre fascinantele rezultate din 2011 daca o remarca facuta pe  facebook nu s-ar fi lasat cu foarte multe comentarii.

Spuneam acolo ca hartile cu promovabilitatea sunt absolut irelevante, justificand o posibila atitudine diferita a profesorilor. Atitudinea a fost chiar foarte diferita. Ghici ce nu aveau liceele din cele trei judete fruntase in ceea ce priveste promovabilitatea ? Asa-i ca nici nu v-ati fi gandit ca in judetele respective nu erau camere de luat vederi?

Concluzia evidenta, e una singura: unde nu s-a putut copia, a picat cam toata lumea. Asta nu pentru ca subiectele ar fi fost din cale afara de complicate, ci pentru ca subiectii au absolut orice alta ocupatie decat invatatul iar in ultimii ani examenul a devenit o simpla formalitate.

N-o sa spun acum ca in urma cu niste ani nu se copia la Bac, realitatea e ca probabil ca intotdeauna au existat si elevi care copiau, dar atitudinea generala fata de scoala era alta. Impresia mea e ca un chiulangiu sau un elev mediocru (pentru ca pot exista si chiulangii eminenti) de acum 10 ani, ar fi premiant astazi.

Nu e un paradox, in ciuda aparentelor, pe masura ce programa, pardon, “curicula” devine tot mai facila, copiii isi dau din ce in ce mai putin interesul. Ceea ce e normal, pentru ca e in firea umana sa functioneze dupa principiul efortului minim.

E drept ca exista si o diferenta enorma de aspiratii si modele. Pentru mine cel putin facultatea nu e importanta pentru diploma in sine, nu e un pas inspre o cariera care sa iti aduca milioane ci e mai degraba o ultima etapa a formarii intelectuale. De niste ani buni absolventii de bac nu fac decat sa vaneze o diploma de facultate obtinuta cat mai usor si sunt interesati mai mult de bani decat de cultura, formare personla si alte treburi care nu aduc imediat bani.

Intr-un fel consider ca discutiile pe tema asta ofera atatea directii incat la un moment dat ajung sa fie cam degeaba, asa ca ma mai opresc doar, farte putin asupra vinovatilor.

O sa trec peste concluzia facila ca “asta e societatea in care traim, astea sunt vremurile, etc, etc” si o sa abordez schematic problema:

Sistemul, ministerul si guvernul – joaca un rol negativ in povestea asta, si au in mod cert o responsabilitate. (N-am inteles declaratia ministrului “Bac-ul de anul acesta a fost un succes”)

Profesorii – sunt vinovati pentru ca fac concesii si pentru ca de teama sa nu isi piarda locul de munca le permit unor analfabeti sa ajunga la liceu si chiar sa-l termine. Realitatea e ca in ultimul deceniu, cu mici exceptii, in invatamant s-au angajat doar cei care nu au reusit sa isi gaseasca altceva de facut. 6-7-800 de lei pe luna sunt o suma cu care nu poti trai. Si aici e vina alora de mai sus.

Elevii – sunt cei mai putin vinovati in toata ecuatia asta. Invatatul n-a fost “prioritar” pentru copii in nici o epoca si sub nici un regim politic. Copiii invata prea putin de dragul stiintei, si daca sunt curiosi sunt curiosi de cate un domeniu, unii de fizica, altii de chimie, altii de literatura.

Parintii – am ajuns la principalii vinovati cel putin in opinia mea. Pentru ca nu isi mai fac timp pentru copii, pentru ca adopta cele mai facile strategii ca sa aiba liniste. Poate ca sunt prea dur, dar am impresia ca s-a ajuns pana acolo incat putem spune ca parintii isi mituiesc copiii ca sa aiba liniste. Foarte trist.

Atitudinea asta s-a vazut si in lamentarile de dupa Bac, toti cautau scuze, ca ministrul, ca Basescu, ca de ce au fost camere de supraveghere… in loc sa se uite la copilul lor si sa recunoasca faptul ca habar n-au cat a invatat respectivul si ca probabil n-a invatat nimic si de-aia e analfabet la 18 ani.

Despre concluzii si solutii… poate la anul.