Badminton
Fireşte dacă mă întreabă cineva, fotbalul e sportul meu preferat, sau cel puţin cel pe care îl urmăresc şi îl cunosc cel mai bine ca fenomen. Şi mă refer atât la jocul în sine cât şi la tot ce se întâmplă pe lângă, la fotbal ca fenomen social , ca subiect media sau ca afacere.
Nu voi scrie însă nici despre cât de meseriaş eram eu în copilărie la fotbal, nici ce cred eu despre răzgândel şi toţi tovarăşii care îl susţin, astăzi o să scriu despre sport, despre badminton, care a fost poate mai mult decât fotbalul, sportul copilăriei mele. Şi eu sper că la un moment dat să găsesc şi timp, un loc şi partener ca să pot juca o dată pe săptămână.
Imi amintesc că au fost zile în şir, săptămâni, în care jucam uneori de dimineaţa până seara badminton. Aveam în faţa garajelor un teren trasat de tatăl meu cu vopsea, nu chiar la dimensiunile oficiale (13.40m x 5.18m sau 13.40m x 6.10m la dublu) plus un dispozitiv pentru fileu (1.55m înălţime.). Ne adunam câţiva oameni şi ieşeau nişte campionate sau nişte meciuri de dublu foarte tari. Plus interminabilele discuţii: A fost aut! Nu a fost aut! Eşti tu chior, că a fost pe linie etc.
În general vara, când ne puteam strânge de dimineaţă mai mulţi, trasam pe stradă un teren (nu era în faţa nici unui geam deci nu avea nimeni nimic de comentat că facem gălăgie) cu fileul legat de gardurile de pe o parte şi pe cealaltă a străzii. În epoca respectivă treceau destul de rar maşini pe acolo, dar că să nu trebuiască să tot aranjăm fileul, în general îl puneam mult mai sus, în aşa fel încât să poată trece maşinile. Culmea e că oricât de sus puneam noi fileul, cel puţin un şofer din doi se apleca atunci când maşina ajungea sub el. Reflexele umane sunt fascinante, şi puţin controlabile, se pare.
Pentru că lucrurile sunt interesante, voi face o foarte scurtă istorie a badmintonului, care contrar aparenţelor nu e un joc de origine asiatică aşa cum ar lăsa să se creadă faptul că în general toate competiţiile sunt câştigate de sportivi din zona aia.
Forme primitive ale badmintonului pot fi întâlnite în multe culturi vechi, de la greci la indieni, în definitiv nu e mare filosofie să pasezi un obiect cu două bucăţi de lemn. Într-o epocă mai apropiată, ca strămoşi direcţi ai badmintonului sunt amintite Battledore and Shuttlecock sau Jeu de Volantis, pe filieră engleză şi franceză.
Se consideră că badmintonul a fost inventat de soldaţii englezi din India Britanică, cei care au modificat tradiţionalul Battledore and Shuttlecock adăugând fileul. Totul a devenit oficial după 1860 când a apărut manual Badminton Battledore – a new game iar în 1873 exista deja în Gloucestershire the Badminton House deschisă şi întreţinută de Ducele de Beaufort, care in ciuda numelui era englez.
Asta ar fi parte anecdotică a poveştii, badmintonul a urmat apoi evoluţia tuturor sporturilor, cu federaţii naţionale, campionate de toate felurile şi recunoaştere olimpică. Informaţii despre ce înseamnă badmintonul în România sunt disponibile pe www.badminton.ro
