Baia Mare, Bucureşti, Cluj, Timişoara. Care ar fi alegerea firească pentru CEaC 2021 ?
Cluj-Napoca, Timişoara sau Bucureşti erau printre oraşele candidat pe care toată lumea le vedea în selecţia finală, li s-a alăturat surprinzător (pentru mulţi) Baia Mare.
Am spus încă de atunci că probabil Baia Mare va fi şi oraşul câştigător, fie doar pentru că ar avea cea mai mare nevoie de titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021.
Răspunsul final îl vom avea cândva după audierea finală ce are loc pe 15-16 septembrie la Bucureşti, conform unor informaţii în conferinţa de presă de pe 16 septembrie.
Zilele trecute am parcurs pe rând toate cele patru dosare în încercarea de a surprinde ideea esenţială, feeling-ul din background, care susţine fiecare candidatură.
Am reţinut câteva fragmente, pe care le voi prezenta cu eventuale mici comentarii, alături de o scurtă prezentare generală a candidaturii oraşelor.
Îmi asum perspectiva inevitabil subiectivă, dar am încercat ca subiectivitatea să fie legată de dosarele în sine şi nu de preferinţele mele.
Menţionez că cele de mai jos sunt strict impresii după parcurgerea dosarului final. Departe de mine intentia de a nega sau minimaliza munca depusă de cele patru echipe, cu soluţiile şi inspiraţia de moment.
Baia Mare 2021 – Cultura ospitalităţii
Fără îndoială e oraşul care are cea mai mare nevoie de titlu, aşa cum o şi recunoaşte.
Dosarul construit sub sloganul “Cultura ospitalităţii” e unul sincer şi mai ales profesionist gândit. Baia Mare are un minus la capitolul experienţă, inevitabil (aproape) toate proiectele conexe si directe vor fi construite de la 0. De unde şi reţinerea în a jongla cu bugete, ceea ce nu e neapărat rău.
“Suntem aici deoarece dorim să schimbăm lucruri, să scăpăm dintr-o inerție la care orașele post-industriale de mărimea noastră, cu o poziție geografică asemănătoare, par să fie condamnate.”
“După cum am menţionat anterior, explorăm rolul nostru de integratori și mediatori regionali, deschizând relații prolifice cu autoritățile și partenerii din Ucraina, Polonia și Ungaria.”
“Este foarte important de știut că regiunea nu este un spațiu cultural eterogen, ci un amestec coerent, dar plin de contraste, între patru zone istorice, așa numitele „țări” ale Maramureșului: Țara Chioarului, Țara Lăpușului, Țara Codrului și Maramureșul Voievodal. Fiecare „țară” va fi deschisă pentru a fi explorată prin programe speciale ce includ excursii, safari-uri fotografice sau deplasări la diferite sărbători și evenimente care au loc în mod tradițional în satele din vecinătate.”
Baia Mare, mai mult ca oricare dintre celelalte candidate a ţinut să puncteze dimensiunea zonală a proiectului, şi adevărul este că sunt aspecte de exploatat, care potenţează o asemenea abordare.
“Programul Capitală Europeană a Culturii este integrat în Strategia de Dezvoltare Culturală ca un mijloc de accelerare, nu o destinație în sine, ci, mai degrabă, un instrument clădit pe aceleași principii de durabilitate și care susține crearea de legături trans-sectoriale cu domeniile sociale și economice. În plus, programul este de asemenea inclus ca un accelerator prioritar în cadrul Strategiei Integrate de Dezvoltare Urbană.”
Fireşte, titlul CEaC 2021 nu poate fi un obiectiv per se, se justifică doar prin evoluţia ulterioară a zonei.
“Al doilea pas este de a învăța unul despre celălalt prin activități clădite împreună. Dialogul și expunerea vor fi asigurate prin încurajarea participării directe a comunității (prin proiecte, cum ar fi The Curettes, Comfort Food sau a programelor „artists in residence”, unde Europenii și localnicii se întâlnesc ca parte a cuplului oaspete-gazdă, spunându-și propriile povești prin co-creație artistică, experimentând prin angajarea în aventuri gastronomice și interacțiune socială). Mai mult decât atât, asigurăm un buget generos de micro-finanțare pentru 2021, pentru a acoperi aproximativ 500 de proiecte generate de comunitate, care vor trebui să abordeze cel puțin o interacțiune europeană și care vor crește gradul de asumare a proiectului.”
“După cum am arătat deja, mai mult de 90% din proiectele noastre dispun de participare europeană și internațională prin co-producție, co-curatoriat sau consultanță pe propriile noastre programe. În cadrul programării culturale, veți găsi nu numai nume de artiști Europeni, dar, de asemenea, o varietate largă de parteneriate cu organizații culturale Europene specifice, care pot asigura explorarea Europeană a unei Capitale Europene a Culturii unice.”
Două idei care se completează, know-how al partenerilor şi susţinerea unor proiecte locale. Cifra de 500 mi se pare mai mult decât generoasă, nu pot decât să le doresc celor din zonă să se şi întâmple aşa”
“Am cartat procesul ospitalității în 4 pași, fiecare dintre aceștia devenind un pilon al programării culturale.
Întâlnirea – o invitație de a descoperi, de a observa și de a ne pune întrebări cu privire la granițe, de a conștientiza atât alteritatea, cât și punctele comune
Prezentarea – un timp de reflexie, un memento al tradițiilor și reperelor, un breviar al ritualurilor
Întâmpinarea – un apel la mobilitate, acțiune și mișcare, un apel la depășirea conștientă a granițelor, la implicare directă și interacțiune
Împărtăşiea – o celebrare împărtășită, căutarea unui limbaj comun, gesturi manifeste de generozitate și curiozitate”
Cei patru piloni se regăsesc intr-un fel sau altul în toate candidaturile.
“Cultura Ospitalității va deschide lună de lună porți spre diverse viziuni artistice și etnografice ale trecutului nostru comun, privind spre un viitor ce stă sub semnul întrebării și al redefinirii propriei contemporaneități, a unei construcții culturale europene.
Este un exercițiu de conciliere între tradiție și modernitate fără precedent, ce aduce cu sine deschiderea spre noi interpretări, dar și arhivarea unui volum uriaș de cercetare și documentare.”
Una din ideile cele mai reuşite ale programului îl constituie tocmai acest calendar pe care îl puteţi consulta în dosarul accesibil din linkul de mai jos.
“Cel mai de succes eveniment pilot de formare a comunității a fost Street Delivery, un cadru pentru trei zile de concerte în aer liber și activități, care celebrează arta, meșteșugul și implicarea socială. Evenimentul a adunat, pentru prima oară, peste 10 ONG-uri locale, 4 societăți mari locale, 8 restaurante și hoteluri, zeci de artiști și artizani și peste 100 de voluntari, ce au reunit societatea, având un scop comun, cu o mobilizare fără precedent. Ca rezultat, cinci dintre managerii de proiect implicați au format Asociația City Makers, o structură dedicată organizării evenimentelor publice.”
Un ultim argument în sprijinul ideii că Baia Mare se poate mobiliza şi poate recupera pe plan organizatoric lipsa de experienţă pe care o are în raport cu oricare din celelalte candidate.
Bucureşti 2021 – Orașul in-vizibil
Am mai spus-o, o susţin şi astăzi, în contextul românesc şi ţinând cont de toate oportunităţile şi facilităţile de care se bucură capitala, Bucureştiul nu ar fi trebuit inclus în lista finală.
De altfel, dosarul e şi cel mai slab. La drept vorbind, după ce am citit introducerea cu trimiterea la Colectiv am fost tentat să nici nu mai vorbesc despre el.
“Între Est şi Vest
Cultura hibridă a Bucureştiului a fost modelată de deschiderea sa faţă de influenţele altor culturi —
bizantină, otomană, rusă, germană şi franceză. Tocmai această deschidere a lăsat oraşul complet
expus şi fără apărare în faţa repetatelor atacuri otomane şi tătare, care au inoculat locuitorilor săi sen‐
timentul de nestatornicie a vremurilor.”
Între noi fie vorba, despre Est şi Vest sunt mult mai îndreptăţiţi să vorbească cei din Cluj şi mai ales din Timişoara.
“Bucureştiul se află astăzi în punctul în care trebuie să‐şi facă socotelile şi să acţioneze asupra aspectelor invizible care l‐au blocat în ultimii 27 de ani. Avem cinci puncte de plecare pentru motivarea acestei candidaturi:
1. Pregătirea terenului pentru o viitoare cultură a responsabilităţii
2. Recuperarea identităţii europene a Bucureştiului
3. O nouă perspectivă asupra Europei: interconectarea ca mod de schimbare a status quo‐ului
4. Echilibrarea inegalităţilor culturale
5. Captarea potenţialului creativ şi cultural al Bucureştiului”
Sună frumos, dar să nu uităm că suntem în 2016 şi de 27 de ani Bucureştiul are toate pârghiile şi fondurile să devină cum vor diriguitorii lui.
Oraşul in-vizibil cu trei teme principale : Pierdut şi regăsit, Periferii, Microtopii
Programele şi proiectele sunt prezentate cu infomaţii legate de perioada de desfăşurare, organizator, curator, audienţă estimată, buget. (o parte dintre ele au deja la activ mai multe ediţii)
Sigur, nu pune nimeni la îndoială faptul că se pot găsi oameni, fonduri, logistică şi orice, ca să poată realiza absolut orice proiect.
Dar nu despre asta este vorba.
Cluj Napoca 2021 – East of West
Un dosar solid, cu multe vorbe măiastru meşteşugite, cu proiecte şi planuri pe care cu toţii ştim că cei din Cluj le pot duce la bun sfârşit.
Un pic forţată însă povestea cu East of West, mai ales din perspectiva celor din Timişoara. Dar… să spunem că e doar un punct de plecare.
“Conceptul candidaturii noastre este „East of West”. Cluj-Napoca este un oraş dual, precum Ianus Bifrons, zeul cu două feţe, una privind înainte, cealaltă, înapoi. Zeu al porţilor deschise, al riturilor de trecere şi al fenomenelor de tranziţie, poate fi preluat ca simbol al Clujului aflat, ca situare geografică și culturală, între Est şi Vest.
Simplul fapt că aparținem atât estului, cât și vestului e cea mai bună dovadă că Estul și Vestul nu pot fi dihotomice. Teritoriile simbolice ale Estului și Vestului se suprapun și descriu un spațiu de tranziție. În acest loc de mijloc ne situăm noi. Faptul că ne aflăm aici ne permite să ne renegociem identitățile. Dar nu e vorba doar despre noi: conceptul East of West ne invită să analizăm și să deconstruim felul în care termenii de „est” și „vest” se definesc prin opoziție și raport într-un flux și reflux constant de resemnificare reciprocă.”
Un pic prea multă “filosofie”.
“Am clădit strategia generală pe trei piloni – Inovație, Universitate și Participare, pe care i-am considerat factori-cheie în procesul de dezvoltare a orașului. Dat fiind acest profil, Clujul are aspirații comparabile cu ale unor orașe europene de mărime medie, precum Graz, Linz, Karlovy Vary sau Szeged, care sunt similare prin dinamism, mediu universitar puternic, sectoare culturale și creative și societate civilă.”
“Proiectul CEaC este considerat un moment de cotitură, care va genera masa critică pentru ca orașul să se așeze pe direcția de dezvoltare dorită. Capitala Europeană a Culturii este proiectul unic al orașului care are potențialul de a mobiliza cetățenii, sectorul cultural, mediul de afaceri, universitățile și clasa politică totodată, de a-i impulsiona să-și imagineze noi conexiuni atât în interiorul comunității, cât și în relație cu Europa.”
Momentul de cotitură l-a constituit alegerea lui Emil Boc la Primărie, şi tot ce a însemnat asta.
“Valorile estice pe care le oferim vestului:
În satele din România se mai întâlnește o formă de solidaritate denumită „clacă”: sătenii se adună, la nevoie, să ajute o familie care are multe de făcut într-o singură zi, cum ar fi culesul viei ori pregătirea mâncării la nuntă sau la înmormântare.
În orașe, bătrânii se strâng, mai ales seara, pe bănci instalate în fața blocului, unde stau la povești sau se îmbie cu un pahar de socată făcută în casă.
În România e o practică uzuală ca oamenii să-și împrumute unelte sau să-și ajute vecinii în a găsi o soluție provizorie atunci când li se strică mașina.
Valorile vestice pe care le oferim estului:
Măsuri care să încurajeze bărbații să contribuie la îngrijirea copilului, de exemplu prin prezența facilităților publice nediferențiate pe gen, pentru schimbarea scutecelor bebelușilor.
Responsabilizarea cetățenilor în privința protecției mediului, prin adoptarea reciclării și a turismul ecologic.
Creșterea bunăstării și a calității vieții, de exemplu prin încurajarea românilor să călătorească (cât timp 80% dintre finlandezi și olandezi au călătorit de plăcere în 2013, doar 25% dintre români au fost în vacanță).”
Pasajul e mult prea haios ca să nu îl includ în material, chiar dacă or zice unii că-s hater.
“Cooperarea europeană este o prioritate transversală a programului nostru. Toate proiectele dezvoltate de noi până în prezent și cel puțin 85% dintre cele de portofoliu se bazează pe o cooperare internațională. Partenerii europeni ai acestor proiecte lucrează de mult timp cu operatorii locali – precum Magyar Filmunió, Fundația Internațională Mozarteum din Salzburg, Bunker (Slovenia), Dedale (Franța) și alți parteneri pe care îi vom aborda prin intermediul rețelelor internaționale și prin apeluri deschise.”
“Europa are nevoie de o nouă poveste şi noi înțelesuri, iar cultura are multe de oferit în această privință.
Cultura nu este atât noua narațiune, cât naratorul, povestitorul, țesătorul firelor care leagă trupul de suflet, rațiunea de emoție, șocul de încredere, experiența de înțeles. Cultura este creatorul de noi înțelesuri.”
Un exemplu de fragment măiastru meşteşugit.
“Programul cultural cuprinde trei axe tematice, corespondente celor trei obiective pe care le vizăm prin statutul de Capitală Europeană a Culturii: Cultura Inspiră, Cultura Conectează și Cultura Lucrează.”
“Cluj-Napoca are una dintre cele mai bune infrastructuri culturale din ţară. Cu toate acestea, titlul CEaC ne va oferi şansa de a aborda deficiențele și de a transforma orașul într-o gazdă de clasă mondială pentru evenimente și activități culturale. Un studiu recent arată că, la capitolul vitalitate culturală, Cluj-Napoca este pe primul loc în ţară (Bucureştiul nu a fost inclus în analiză). Printre indicatorii care au dus la acest rezultat, infrastructura culturală reprezintă unul dintre punctele noastre forte.”
Nimic nou, toate laudele celor de acolo dar tocmai de aceea poate că titlul CEaC ar fi mai util dacă ajunge în altă direcţie.
Timişoara 2021 – Luminează oraşul prin tine – O călătorie prin spaţii luminoase şi întunecate
Deşi la un moment dat am fost tentat, din varii motive am ales să nu mă implic în campania Timişoara 2021, o campanie care de altfel nu m-a convins mai deloc în primele “variante”.
Tocmai de aceea, am deschis cu destule emoţii dosarul (şi pentru că ideea cu Revoluţia şi lumina e una care era adevcată maxim petru început de anii 2000).
Am avut însă o surpriză plăcută. În ciuda unei prezentării nu foarte inspirat construite, dosarul are o poveste, povestea are o structură şi un sens. Rămâne însă întrebarea în ce măsură ar reuşi Timişoara să pună în practică proiectul CEaC 2021.
“Uneori, marile schimbări încep la colț de stradă. În 1884, Timișoara a fost primul oraș din Europa continentală cu iluminare stradală electrică. În 1989, scânteile Revoluției împotriva regimului Ceaușescu s-au aprins pe străzile Timișoarei. În 2021, dorim să fim Capitala Europeană a Culturii pentru a putea împărtăși aspirațiile noastre cu restul Europei.”
“Ne propunem să punem în mișcare energia civică. Pornind de la puternica metaforă a luminii, dorim să „exportăm” valorile în care credem în alte orașe din Europa, pentru a stimula o atitudine deschisă, vizionară în rândul cetățenilor. Sloganul campaniei este esența mesajului nostru: Luminează orașul prin tine!”
“Judecând prin prisma experiențelor și istoriei sale, Timișoara este un loc care dă dovadă de curaj atunci când își apără valorile. Recunoașterea și respectul reciproc sunt principiile fundamentale ale comunității interculturale, multiconfesionale și antreprenoriale a orașului. De secole întregi locuiesc aici peste 30 de culturi diferite: români, germani, maghiari, sârbi, croați, italieni, spanioli și bulgari. De asemenea, credincioși ortodocși, catolici, evrei, protestanți, luterani, reformați, musulmani și de alte confesiuni își practică religia în pace și libertate. Sensul cuvântului „toleranță” a evoluat către „fraternitate”.
Fragmentul de mai sus are sens în cuplu cu cel ce urmează.
“Timișoara trebuie să lase la o parte nostalgia și să-și scrie un destin contemporan pentru a juca
din nou un rol principal în regiune, de data aceasta prin cultură. Asumându-și această Candidatură,
Timișoara dorește să devină un oraș în care excelența culturală le conferă încredere de sine cetățenilor săi și puterea de a provoca schimbări prin participare și implicare. De-a lungul timpului am dovedit că putem iniția transformări în momente cruciale. Scopul nostru acum este să restabilim capacitatea cetățenilor de a face schimbări și de a contribui la o Europă revitalizată. Acesta este motivul pentru care orașul are nevoie de titlu.”
Direct spus, lucrurile se vor întâmpla aşa:
“Cum mobilizăm implicarea civică
Propunem o Călătorie similară celei parcurse de Timișoara ca oraș, alimentată de un set de valori care o disting: bogăția sa interculturală și multiconfesională, abilitățile antreprenoriale ale cetățenilor săi și spiritul civic al comunității – însă de data aceasta, în context contemporan.
Vom lucra în trei etape:
1. Angajare: încurajăm cetățenii deja implicați în cultură să își asume un angajament și mai mare.
2. Participare: includem oamenii care s-au implicat activ. Aceștia devin creatori, participând direct și activ la producția și implementarea acțiunilor culturale.
3. Extindere: ne dezvoltăm cu ajutorul publicului participativ, care popularizează evenimentul în cadrul
rețelelor sociale proprii. Cercul devine complet – de la pasivitate la proactivitate.”
Se vrea o colaborare între organizatorii de eveniment, creatorii de cultură, public şi autorităţi, totul dublat şi de colaborări la nivel regional şi european.
Există o rețea informală de orașe europene asemănătoare Timișoarei în modul în care au fost construite, în valorile pe care le-au creat și le-au promovat. Spiritul orașului nostru este înfrățit cu orașe iluminate precum Košice, Novi Sad, Plzeň, Pécs, Cernăuți, Lviv, Cracovia, Triest, Stuttgart, Ruse și nu numai.
O imagine face cat 100000 de cuvinte.
“Electro-cultura lansează un demers unic și multistratificat, cu originea chiar în procesul de dezvoltare al programului, care a determinat domeniile ce necesită o intervenție strategică. Între organizatorii locali ai TM2021, puține structuri au experiența de a conduce proiecte europene mari, cu o varietate de segmente de public implicate și cu o angajare consistentă a comunităților. Printr-o intensificare a colaborării dintre scena locală și experți regionali și internaționali recunoscuți, programul de consolidare a capacităților va dezvolta noi abilități și competențe. Pentru a realiza acest lucru, Electro-cultura se bazează pe trei piloni ascendenți, care configurează un Traseu de la împuternicire la practică și la angajare.
Programul nostru Cultural are structura unei Călătorii de-a lungul a trei Teritorii pe care publicul le poate explora, potrivit curiozității și intereselor proprii.
În Călătoria ce explorează oameni și locuri, exprimările culturale contemporane pe care le propunem subliniază valoarea sentimentală a patrimoniului local și profundele sale conexiuni cu patrimoniul cultural regional, european și mondial.”
În concluzie, avem o certitudine, Capitala Europeană a Culturii 2021 va fi un oraş din partea de vest a României.
Că va fi Cluj, Timişoara ori Baia Mare, mi-e greu să spun, înclin spre Baia Mare şi în acelaşi timp nu m-aş supăra să mă înşel şi să fie Timisoara.
Vezi toate cele 4 dosare finale la candidatura pentru titlul CEaC 2021