Bon Jovi și The Cure au fost trupele principale pe care le-au propus D&D East Entertainment, East European Production și Marcel Avram pentru cele două zile de Rock The City 2019, organizat în Piața Constituției din București.

Pe scenă au mai urcat trupele Gramofone și FiRMA, respectiv COMA, Days Of Confusion, God is an Astronaut, Editors, o rețetă interesantă pentru pentru două evenimente despre care se poate spune că au fost reușite atât din perspectiva publicului cât și a organizatorilor.

Rândurile de mai jos sunt simple impresii de concert, cu atât mai mult cu cât am văzut doar cele două trupe principale.

Organizare
Spre deosebire de alte (multe) evenimente organizate de D&D East Entertainment, East European Production și Marcel Avram, Rock The City 2019 a lăsat puțin loc de comentarii negative cu privire la organizare. Am înțeles că ar fi fost o decalare a orei de deschidere a porților în prima zi, aș mai adăuga aici lipsa unei hărți a locației (s-a considerat probabil că nu ar fi necesară, deși existența ei ar fi fost o dovadă de respect pentru public cu atât mai mult cu cât era doar nevoie de o muncă de câteva zeci de minute).
Nu voi discuta despre prețuri (cu toate că e absurd ca un pahar cu apă să coste 10 lei), de remarcat că exceptând anumite momente, timpii de așteptare pentru jetoane sau produse a fost unul rezonabil chiar și la Bon Jovi unde a fost aglomerat. Nu am idee de ce a doua zi s-a plătit direct cash/card/aplicație telefon, cert e că asta nu a complicat lucrurile.

Bilete
Deși ambele concerte au avut loc sub egida Rock The City au avut loc în zile consecutive, organizatorii au ales să le prezinte și să le vândă separat, o strategie care probabil a făcut ca per ansamblu biletele să fie mai scumpe (decât în cazul în care ar fi fost vorba de un festival).

**Update – în urma informațiilor pe care le-am mai aflat, se pare că organiatorii chiar au vândut bilete în zona respectivă, înainte de a avea acordul pentru închirierea/alocarea spațiului. Cei care iși cumpăraseră bilete în zona aceea nu au fost relocați la tribune, ci la Golden ceea ce am impresia ca nici nu le-a fost comunicat foarte clar. Una din situațiile care a creeat discutii si probleme.

Sigur, toate astea nu schibă cu nimic cele spuse mai jos cu privire la administrația Palatului Parlamentului.
Adevăratul motiv însă pentru care mă refer la capitolul bilete este situația halucinantă de la concertul Bon Jovi atunci când administrația Palatului Parlamentului, ori un nenea portar (nici nu știi care e varianta mai gravă) a permis ca peste o mie de persoane să aibă acces pe esplanada Casei Poporului (zonă cu acces restricționat) după ce în prealabil au refuzat o discuție cu organizatorii în ideea unei categorii speciale de bilete pentru acel spațiu.

Bon Jovi
Cu cîteva ore înainte de concert C.T. îmi spunea că se aștepta să vină 50-60 de mii de spectatori în seara respectivă și undeva spre 15 mii a doua zi, pentru The Cure.
Trebuie să recunosc că mi s-a părut o estimare extrem de generoasă pentru Bon Jovi, care a mai fost în 2011 la București și la drept vorind, nici în vremurile bune nu a fost o trupă cult, la nivelul Metallica, Iron Maiden, Megadeth sau Guns N`Roses.
Nu e mai puțin adevărat că repertoriul lui făcea cumva parte din cultura muzicală generală e epocii și avea priză și la cei care n-aveau treabă cu rockul.
Asta explică zecile de mii de bilete vândute pentru concertul de duminică seară, ultimul concert din Europa al This House Is Not for Sale Tour – un turneu care a început în februarie 2017.
Show-ul și scena pregătite de trupă au fost spectaculoase, cu un setlist în care piesele de pe noul album, s-au intercalat cu câteva din evergreen-urile trupei (You give love a bad name, Keep the faith, It`s my life, Bad Medicine, Livin` on a Prayer).

Din păcate, show-ul a avut de suferit datorită problemelor pe care le-a avut Jon Bon Jovi, care pe anumite pasaje au fost deranjante și care au scurtat durata concertului.

Jon și-a cerut de altfel scuze pentru această situație și nu s-a retras fără să ofere pubicului un final cu Bis și revenire pe scenă.

Nu știu dacă e o situație de care s-a lovit prima dată la București ori e o afecțiune cu care încearcă să termine totuși turneul. Cred însă că decizia de oferi fanilor ocazia de a-l revedea pe scenă, în ciuda dificultăților și a unei situații inconfortabile în care se pune, e maximul de respect si apreciere pe care îl poate arăta publicului.

The Cure
Britanicii au aniversat anul trecut 40 de ani de activitate. Robert Smith e cel în jurul căruia a gravitat universul uneia din trupele care au definit muzica ultielor decenii, fie că vorbim aici de gothic, alternative sau new wave, o prezență aparte care a reușit să își păstreze entuziamsul, autenticitatea și plăcerea de a cânta.

Concertul de la București, unde alături de Smith au mai urcat Simon Gallup (bas), Jason Cooper (baterie), Roger O’donnell (clape), Reeves Gabrels (chitară) a fost practic un periplu prin labirintul muzical The Cure.

Scena simpla, cu visuals în general minimale s-a transformat însă într-un veritabil spectacol vizual pe piese ca Lullaby, A forest, Pictures of you sau Burn, ca să mă refer la cele mai puternice.

O prezență discretă care a transformat scena într-un magnet, aceasta ar putea fi o descriere a ceea ce au reușit Robert Smith și The Cure, care au introdus publicul în câteva din cele mai interesante și cunoscute, e drept, piese ale lor, într-un concert care a durat mai bine de două ore.

Dacă reușiți să găsiți înregistrări video, veți înțelege la ce mă refer.

Concluzii, nu e locul pentru concluzii, poate doar pentru un îndemnă sp vă bucurați de muzică, de trupele și de artiștii pe care îi puteți vedea.