Bradul de Crăciun – a fi sau a nu fi eco

Bradul de Crăciun, nu are nici o legătură cu Nașterea Domnului, în principiu nici cu Creștinismul în sine. Primele însemnări despre brazi decorați de Crăciun apar prin secolul XV-XVI sporadic în spațiul german iar în secolele XVIII și XIX decorarea bradului devine un obicei promovat de familiile nobile din acele vremuri și ulterior transformat în cult de către societatea de consum.

                                                                                                                                (foto)

Povestea în sine e una interesantă, mai ales că pe fir pot intra și o serie de referiri la obiceiuri și credințe proto-creștine (chiar și din spațiul românesc) astăzi însă voi face abstracție de toate astea, acceptăm că bradul de Crăciun nu are nici o legătură cu Creștinismul, ba mai mult a ajuns un simbol al consumerismului, și că e o realitate culturală de care nu putem face abstracție și o să mă refer la disputa dintre partizanii bradului de Crăciun tradițional, cel verde care miroase frumos și se usucă și cei ai brazilor artificiali, așa zis ecologici.

Nu îmi propun să conving pe cineva, sau să decretez că toți cei care au brazi de un fel sunt oameni cool, foarte tari și nemaipomeniți în timp ce celorlalți ar trebui să le fie rușine că pot avea o asemenea alegere deplasată! Mă gândeam însă la un moment dat la avantajele sau dezavantajele celor două tipuri de brazi, pe care le voi nota în cele ce urmează:

Bradul natural:

• e verde, are un miros specific, îți amintește de zilele copilăriei (mie cel puțin)
• dă sărbătorii o notă de autenticitate, de real
• poți să îl alegi la dimensiunea și forma pe care o vrei (aproximativ, e drept)
• poate fi dificil de transportat pănă acasă
• din păcate la un moment dat s-ar putea să înceapă să ii cadă acele
• în ianuarie trebuie să vezi ce faci cu bradul uscat. dacă ai un pic spirit de artizan, sau ai o grădină sau casă la țară, îi poți găsi vreo utilitate, dacă nu… poți cel mult să speri că există în apropiere un centru de colectare și nu ești nevoit să îl arunci aiurea.
• mai există și varianta bradului “în ghiveci” care rezolvă mai mult probleme și care e una foarte ecologică
• deși nu știu care e situația de facto, teoretic brazii de crăciun nu sunt tăiați așa aiurea din pădure ci sunt (în mare parte) crescuți în pepiniere special pentru asta.

Bradul artificial, ecologic

• sunt disponibili în toate formele și dimensiunile imaginabile și posibile
• multe “modele” costă mai puțin decât un brad natural, și oricum îl poți păstra mai mulți ani
• poți schimba modelul în fiecare an, după care îl pui la păstrare și la un moment dat poți ajunge să ai o colecție variată
• lasă o senzație de artificial iar dacă nu alegi inspirat modelul te trezești și cu senzația de kitsch
• e ușor de transportat
• nu lasă ace, e ușor de instalat și de strâns
• nu e tăiat nici un brad pentru ca tu să te bucuri de “magia Crăciunului”, dar se știe că industria chimică și a materialelor plastice e un mare poluator

Tot la categoria eco ar mai intra și Bradul alternativ, adică pseudo-brazi pe care îi poți construi din cărți, cutii de carton, un șir de luminițe sau ambalaje de tot felul. Micul Estet are un material interesant despre ideile astea.

Eu înclin mai degrabă spre bradul natural, cu toate neajunsurile lui, mirosul de brad, chiar și pentru două trei zile cât durează merită bătaia de cap.

Despre partea cu ecologia și protejarea naturii, după părerea mea, că ții în casă un brad de Crăciun care poate că a fost crescut în scopul ăsta, sau că îți cumperi unul de plastic pentru realizarea căruia s-au produs o groază de noxe… nu e o mare diferență.

Variantele cu adevărat ecologice sunt brazii alternativi… sau bradul în ghiveci, pe care poți eventual să îl plantezi undeva după aceea, sau… bradul  din grădină.

Aveți alte argumente de o parte sau alta? Exagerez în vreun fel?