Capcana „new taste”


E duminică seara, aşa că în nici un caz nu mă voi lansa în consideraţii filosofico-socio-psihologice legate de schimbări, despre cât de importante sunt ele şi cum ne duc ele spre progres. Ceea ce e adevărat până în punctul în care devine discutabil.

Azi scriu însă strict din perpectiva unui consumator, relativ dezamăgit.

Povestea s-a întâmplat acum câteva zile atunci când mi-am luat şi eu un suc, chiar mă gândeam că nu mai băusem de mult sortimentul respectiv si papilele mele gustative anticipau reîntâlnirea cu un gust familiar. (Nu, nu-l plagiez pe Proust, pur şi simplu aşa a ieşit fraza). Aşteptau degeaba… A urmat un moment de confuzie în care am fost convins că am nimerit o sticlă expirată sau ceva de genul şi că, asta e. Când colo eticheta, mi-a oferit banala şi trista explicaţie new taste.

Aşadar, eram, sunt, un consumator, poate conservator, dar în mod cert dezamăgit.

Niciodată n-am înţeles din ce motiv anumite companii strică diverse produse modificându-le reţeta. Mă refer aici la chestii gen sucuri, de fapt orice gen de băutură, biscuiţi, ciocolată, în fine, tot ce se poate defini printr-un anumit gust sau aromă.

Mi se pare aiurea să scoţi de pe piaţă un produs, care poate are consumatorii lui fideli, şi doar de dragul de a veni cu ceva nou. Ok, poţi ieşi pe piaţă cu un produs nou, da’ lasa-mi domne sucu’ meu aşa cum era.

Da, ştiu, există explicaţii, raţiuni, strategii, omul oricum se supune principiului lui Pavlov, etc.

Azi NU mă interesează. Azi sunt un consumator revoltat.

Similar Posts