Cărți de dezvoltare personală și autocunoaștere: pro și contra

Cărțile de dezvoltare personală, de autocunoaștere, de sfaturi în carieră sau în orice domeniu posibil sau imaginabil, sunt acele mici manuale care ar trebui să te transforme peste noapte într-un super om.

Am considerat multă vreme genul acesta de literatură ca fiind undeva la limita șarlataniei și o super afacere pentru autori cu fler și edituri care știu să se orienteze. La o privire mai atentă asupra chestiunii a trebuit să recunosc că există și o literatură cât se poate de serioasă care se regăsește în categoria incriminată. Un exemplu simplu și relevant ar fi Inteligența emoțională a lui Daniel Goleman.

Începând cu toamna trecută sunt implicat într-un proiect datorită căruia mi-au trecut prin mână destul de multe astfel de cărți de dezvoltare personală, de autocunoaștere sau despre relațiile de cuplu, despre cum facem noi măcar teoretic să fie bine. Așa se face că am ajuns să mă familiarizez poate mai mult decât mi-aș fi dorit cu scrierile de acest fel.

Și drept să spun, am ajuns să fiu un pic mai indulgent cu volumele din categoria asta. Chiar dacă, după ce citești mai multe, ajungi la concluzia că dincolo de tematica diferită, de subiectul sau domeniul specific la care se referă, în linii mari sfaturile sunt aceleași. Foarte pe scurt: e important să te cunoști pe tine însuți/însăți, să nu te amăgești și să îți accepți atât calitățile cât și defectele, să înveți să ai așteptări realiste de la ceilalți, dar să și știi să le acorzi atenția cuvenită sau să nu te cramponezi și să nu te lași copleșit de trecut.

Ca să trec însă la lucruri concrete, iată care ar fi câteva motive pro sau contra lecturilor de acest fel:

PRO – Există puține astfel de cărți complet imbecile, din care să nu rămâi cu nimic bun. Chiar dacă mule dintre ele sunt scrise parcă prea pe înțelesul tuturor, adesea e util să recitești și lucruri banale, pe care le știi de mult, nu de alta dar, noi oamenii avem o capacitate fascinantă de a uita, de a pierde cu vederea chiar și lucruri importante, așa că un mic reminder e oricând binevenit. Pe de altă parte, poți descoperi în felul ăsta și lucruri noi, pe care eventual să le aprofundezi prin lecturi mai ”serioase”.

CONTRA – Există foarte multă maculatură și nu întotdeauna merită să stai să alegi părțile importante. Un cititor neavizat riscă să ia de bune multe aiureli, tocmai de aceea e de preferat să alegeți titlurile în urma unor recomandări sau eventual să căutați referințe pe internet/ la biblioteci /în reviste. Cu toată modestia, unele volume chiar sunt scrise la un nivel pentru preșcolari. Adesea, dintr-un articol de specialitate bine ales, poti afla in rezumat exact ceea ce ti se spune în sute de pagini.

Concluzii, sunt greu de tras, cred că rămâne la latitudinea și alegerea fiecăruia. Eu unul recunosc că am realizat că e o dovadă de superficialitate să tratezi a priori de sus orice astfel de volum de ”auto-specializare” și sincer să fiu am avut și câteva surprize interesante, motiv pentru care am și scris rândurile de mai sus.

Nu e deloc o propagandă în favoarea cărților de dezvoltare personală, de autocunoaștere & co, ci un îndemn la o scurtă analiză înainte de a cataloga o ca maculatură.

Voi ce părere aveți de literatura asta? Puteți da un exemplu de cartea despre care ați putea spune că v-a fost de folos la un moment dat?