Casares – Celalalt Labirint – nuvele fantastice (impresii de lectura)

Primele pagini din Celalalt Labirint, culegerea de nuvele semnate Adolfo Bioy Casares au avut asupra mea efectul Madelenei lui Proust, aducandu-mi in memorie senzatii si momente ce dateaza de vreo 10 ani, legate de Tunelul lui Ernesto Sabato, de bancile si gradinile Universitatii de Vest.

Editia pe care am citit-o este cea scoasa de Editura Univers in 1987, in colectia Globus (una cu foarte multe surprize), cu traducere de Mariana Vartic si prefata de Ion Vartic.  Editia originala, a aparut in 1970 cu titlul La trama celeste. Editia Globus.  Titlul volumului a fost schimbat pentru editia romana din ratiuni de … marketing, pentru ca Trama Cereasca e un titlu mult prea pretentios (desi surprinde foarte bine si in limba romana sensul din spaniola e mai degraba livresc).

Volumul include sase nuvele fantastice, inegale ca intindere, despre care nu m-am decis daca pot spune ca te fac sa le traiesti cu aceeasi intensitate. Cel mai important e faptul ca au reusit sa scoate un pic din amorteala literatul din mine, asa “deprofesionalizat” cum sunt.  Ma amgaesc (poate) ca unele lucruri (deprinderi, un anumit simt literar) nu se invata, deci nici nu se pierd.

In amintirea Paulinei e o poveste de dragoste, cu morala, desi sunt convins ca nu asta a fost intentia autorului. O poveste in care visul, timpul si spatiul se joaca cu realitatea, undeva la limita nebuniei… sau a fantasticului.

Despre stapanii viitorului – desi debuteaza cu o constructie interesanta a povestirii, mie unul mi s-a parut a fi mai degraba o schita neterminata, decat o nuvela cu o idee.

Idolul – fantastic, eros si magie, o formula definitorie pentru literatura sud-americana in general. Cu toate astea, idolul din povestea noastra e o mica statueta de provenienta celtica, o intruchipare bretona a lui Anubis egiptean. Iese un amestec ciudat de mituri simboluri, sunt de acord. Dar nu discutam de antropologie aici, iar din punct de vedere literar, nuvela lui Casares e reusita.

Trama cereasca este poate cea mai consistenta povestire a volumului, si intr-un fel cea mai spectaculoasa, in care timpul si spatiul se joaca, sunt fluide si au coordonate care variaza. Suntem intr-o lume a realitatilor posibile… pe care nu vreau sa le dezvalui mai mult de atat.

Celalalt labirint –recunosc, eu m-am cam pierdut in labirintul lui Casares. Despre aceasta povestire autorul spune in prefata volumului “am dus la extrem tendinta, care pe atunci ma atragea, de a complica naratiunea; acelasi exces a adus si vindecarea, revelandu-mi ca adevarata mea dragoste e aceea pentru delicata Cenusareasa, mai putin facila, a simplitatii”.

 Marturia mincinoasa a zapezii – ultima povestire e una politista de-a dreptul, construita la modul ludic, cu autor, narator, intrepatrunderi spatio temporale, fara a recurge insa la excese.  O povestire care te poate surprinde pe final, dar care iti ofera toate indiciile pentru a deslusi de unul singur “cazul”.

Volumul Celalalt Labirint cred ca ofera o imagine reprezentativa pentru literatura lui Adolfo Bioy Casares, si poate fi un punct interesant de plecare intr-o aventura mai serioasa in opera scriitorului argentinian, sau inspre orice inseamna autor sud-american.

Similar Posts