Cât costă întreținerea unui caine comunitar?

În ultimele zile atatât presa cât și opinia publică au dezbătut au acordat mult timp și spațiu problemei maidanezilor, au făcut-o însă sub imperiul emoțiilor, cu multă pasiune și enorm de multă încrâncenare. Nu s-a prea discutat un aspect esențial: cât costă întreținerea unui caine comunitar, pe lună, pe an?

caine shelter

Nu sunt un mare apărător al drepturilor animalelor, admit că acestea sunt o problemă în unele orașe / cartiere, dar sunt în același timp convins de faptul că principalii vinovați pentru situația în care s-a ajuns sunt oamenii, fie că ne referim la autorități, fie că vorbim despre cetățeni.

În consecință, am stat departe de subiect cu atât mai mult cu cât presa a transformat drama din parcul bucureștean într-o isterie națională, nu de alta dar nu e toată lumea interesată de Roșia Montană și oricum e nevoie de o creștere de audiență / trafic acum la început de toamnă.

Dincolo de acest tip de abordare emoțională, de înțeles până la un punct, nu am văzut niciunde (poate n-am dat eu de ele) discuții punctuale despre soluții reale ce ar putea fi puse în practică.

Responsabilitatea pentru situația câinilor comunitari aparține Primăriilor (prin Consiliul Local), fie că e vorba de oraș, sat, comună sau sector, nu e responsabilitatea Guvernului, Parlamentului sau a Președintelui.

În mai toate marile orașe câinii comunitari sunt o problemă, uneori mai mică, alteori chiar gravă, cum e cazul Bucureștiului. Primăriile justifică prin lipsa banilor lipsa de reacție și faptul că nu se observă nici o schimbare în bine a situației.

Dincolo de această problemă (mai mult sau mai puțin reală, eu unul sunt convin că nici fondurile alocate nu sunt cheltuite în totalitate și eficient) avem de-a face însă mai ales cu lipsa de interes, sau prea mult interes în a direcționa bani ”clienților casei”, de unde si cifrele extrem de variate avansate ca răspuns la întrebarea cât costă întreținerea unui câine comunitar, adică… între 300 și 600 de lei/lună. În 2011, Oprescu avansa în presă o cifră relativ credibilă 180 de lei/lună.

Dacă ne jucăm un pic cu statistica și matematica, știind că un câine de talie medie are nevoie de maxim un kilogram de mâncare și luând un preț/kg de 5 lei ajungem la 150 de lei pe lună și 1800 de lei pe an pentru 1 câine (cifră rotunjită în sus mai mult decât generos).

În plus cifrele de acest gen variază și în mod obiectiv de la un caz la altul în functie de furnizaorii fiecărui adăpost dar și de priceperea, imaginația și inițiativele care se iau pe plan local pentru a reduce costurile pentru hrana cîinilor sau pentru a obține hrană gratuită.

Iată câteva soluții:

  • parteneriate/contracte cu producatori locali/nationali/internationali specializați în mâncare de câini.
  • Contracte cu fabrici de carne/mezeluri
  • contracte / înțelegeri cu supermarket-uri pentru a prelua alimente scoase din vânzare, în măsura în care acestea nu pun în pericol sănătatea câinilor
  • contracte / înțelegeri cu restaurante sau orice alt gen de local
  • fiecare român aruncă anual (în medie) 100 de kilograme de hrană, cifrele sunt cu siguranță mai mari în mediul urban, exact acolo unde aceste produse ar putea fi preluate și folosite în adăposturi.

Așa cum spuneam responsabilitatea pentru creearea și asigurarea funcționării acestor adăposturi revine Consiliului Local al fiecărei localități care se lovește de această problemă. În practică, există în țară, mai multe adăposturi private, finanțate de diferite organizații, ONG-uri și de iubitori de animale. Statutul acestora nu e foarte bine clarificat prin lege (cel puțin eu nu m-am lămurit) aveti aici Legea nr 227/2002, mai mult, ca practică generalizată, autoritățile locale nu sprijină în nici un fel inițiativele de acest gen.

Tocmai la aceste autorități e cheia rezolvării problemelor, o rezolvare care nu înseamnă cheltuieli la buigetul local. Ar fi un mare sprijin ca ONG-urile interesate să primească spre folosință spații deținute de comunitate, să le fie asigurată gratuit/contra cost instalarea utilităților (apă curentă, curent electric, canalizare sau sisteme de evacuare a deșeurilor) acolo unde e nevoie, eventual să le fie alocat un medic veterinar.

Celelalte cheltuieli, de amenajare a spațiului, legate de funcțiomnarea de zi cu zi, pentru tratamentele animalelor pot fi de asemenea scăzute prin implicarea unor parteneri care activează în construcții sau industria farmaceutică veterinară.

Cu acest articol nu mi-am propus nici să rezolv problema, nici să dau lecții, nici să fac pe moralistul, am vrut doar să ofer o discuție despre soluții concrete, costuri concrete dincolo de orice implicare emoțională. Sunt de asemenea conștient de faptul că în practică lucrurile sunt mai complicate decât par, că e greu să găsești oameni disponibili.

Dar… luând în calcul cât mai multe variante ai șansa să o găsești pe cea mai potrivită fiecărui context.

Îi invit însă pe cei care au lucrat efectiv în astfel de adăposturi să ne ofere informații din experiența lor directă.

La întrebarea cât costă întreținerea unui caine comunitar, dincolo de cifre, răspunusul ar fi: mult mai puțin decât vor unii să ne facă să credem.

Iar formularea corectă ar fi aceea că întreținerea unui caine comunitar ar putea să coste mult mai puțin dacă cei implicați ar avea doar interesul de a limita costurile și de a eficientiza activitatea.

Similar Posts