Cât de liber va fi accesul la informaţii online în viitor?
Mediul online are parte de un început de 2012 extrem de agitat. La doar o săptămână după discuţiile despre două proiecte americane, PIPA (Protect IP Act) şi SOPA (Stop Online Piracy Act) perspectivele au devenit chiar mai ameninţătoare odată cu apariţia ştirilor legate de ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement), un acord semnat zilele trecute în Japonia de 39 de state din întreaga lume!
Primii paşi în redactarea ACTA au fost făcuţi prin 2006 de Japonia şi SUA, pentru ca mai apoi la discuţii să participe reprezentanţi din majoritatea ţărilor lumii. Toate ghiduşiile astea s-au făcut în spatele uşilor foarte închise, primele informaţii ajungând la opinia publică abia în 2008 via Wikileaks.
Problema cu standardele internaţionale pentru aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală pe care le propune ACTA este legată atât de faptul că procesul a fost ţinut secret şi negociat de indivizi care reprezintă doar diferite grupuri de interese cât şi de anumite prevederi care aduc atingeri grave libertăţii de expresie şi calcă într-un mod revoltător în picioare dreptul la intimitate.
Toate detaliile despre ACTA sunt disponibile pe Wikipedia in engleză, dar şi în varianta română pentru cei care vor să se documenteze în detaliu.
Pentru simplul utilizator de internet, prevederea cea mai periculoasă este aceea care îi face direct responsabili pe providerii de net pentru orice ilegalitate comisă de clienţii lor.
Acum tot ce faci pe net e responsabilitatea ta. Dacă downloadezi muzică şi filme rişti TU să fii amendat/închis etc. Conform noilor prevederi ACTA, providerii de servicii vor fi cei care vor plăti pentru ilegalităţile comise de utilizatori din reţeaua lor. Ce înseamnă asta? Înseamnă că vor fi obligaţi să pună la punct măsuri de supraveghere a fiecărui utilizator, măsuri care încalcă dreptul la intimitate dar şi de acces la informaţie.
Ironic sau nu, chiar în ziua în care a apărut toată povestea asta, citisem un interviu cu Viviane Reading comisar UE pentru justiţie care spunea că aici e Europa şi nu vom proceda ca şi yankeii ăia sălbatici să folosim diferite pretexte ca să îngrădim libertatea de exprimare (traducerea adaptată a pasajului îmi aparţine, pentru conformitate link la rfi.fr).
Mi-e greu să cred că Viviane Reading nu ştia cu o săptămână înainte că 21 de state UE, printre care se numără şi România, urmau să semneze ACTA!
Pe de altă parte semnăturile respective nu au prea mare valoare momentan, ACTA va trebui să treacă în viitorul apropiat (cred că în iunie 2012) prin Parlamentul European unde va fi ratificată, sau, sperăm noi, NU. Aşa că discuţiile vor continua şi e nevoie ca opinia publică să îşi exprime dezacordul faţă de asemenea proiecte legislative.
În urma protestelor de săptămâna trecută şi a ecourilor din online, Congresul American a respins pentru moment PIPA (Protect IP Act) şi SOPA (Stop Online Piracy Act), ceea ce e un semnal pozitiv.
Din păcate, fie că se numesc PIPA, SOPA, ACTA acordurile de acest gen vor continua să existe, şi într-o măsură mai mare sau mai mică vor schimba regulile online aşa cum le ştim noi. Important e ca pe cât se poate să respecte dreptul la intimitate, la expresie şi liberă informare, pentru care generaţii întregi au luptat.
Iarăşi din păcate, nu mai e nevoie de cenzură, e suficientă o manipulare discretă şi extrem de uşor de realizat ca să pară că lucrurile sunt de fapt aşa cum ar trebui să fie.
Cât de liber va fi accesul la informaţia online în viitor, să zicem peste 10-20 de ani? Tind să cred că lucrurile nu se vor schimba dramatic. Sau poate e doar o speranţă?
Ce se va întâmpla mai încolo…
