Céline – Nord …

Nord, apărut în 1960 este ultimul roman de a cărui publicare a mai apucat să se ocupe Céline. Este de fapt a doua parte a trilogiei în care se mai regăsesc D’un chateau l’autre apărut în 1957 şi Rigodon publicat abia în 1969, la 8 ani de la moartea autorului.

Cu toate astea, Nord are farmecul său şi citit independent, ca episod disparat a ceea ce a însemnat ultima etapă a scrierilor lui Céline. Asta pentru că dincolo de poveste, de actualitatea sau inactualitatea ei, stilul e cel care fascinează la controversatul scriitor francez.

Trilogia germană, cum mai sunt numite aceste trei romane, surprinde perioada exilului, plecarea din Franţa, refugiul în Germania la Baden Baden, Berlin, Kraenzlin … şi apoi în Danemarca. Este o perioadă în care autorul se simte hăituit şi vânat de toată lumea… de francezii care îl acuză de legăturile cu naziştii, de nazişti pentru că în definitiv e francez… dar şi de noua conducere germană, după înfrângerea regimului lui Hitler. (În ciuda unor texte de un antisemitism greu de imaginat, Celine nu a colaborat ptopriu-zis cu regimul de ocupaţie).

Romanele sunt autobiografice, dar doar pe undeva autobiografice. Céline are darul de a transfigura realitatea, de a-i da o dimensiune aproape mitică care îi dă cu totul alte dimensiuni. Asta nu i-a împiedicat pe cei care s-au regăsit în roman să îl dea în judecată pentru defăimare. Este vorba atât de familia von Leiden cât şi de doctorul Harras care vor obţine chiar o decizie ce obligă editura Gallimard să schimbe numele unor persoaje şi să suprime anumite pasaje.

Ar fi multe de spus despre Nord, despre trilogie, despre Céline… un subiect excelent de lucrare de licenţă… şi chiar de doctorat… (nu, nu cochetez cu ideea… de fapt chiar şi dacă va fi, va fi pe altă zonă… online, comunicare… ).

Vreau să apreciez întâi de toate ediţia apărută la editura Nemira în colecţia Babel (2002, 2010) una care are tot aparatul critic necesar… inclusiv o prezentare a genezei romanului… câteva rânduri despre modul în care a fost primit de critică dar şi mărturia lui Le Vigan cu privire la perioada petrecută alături de Celine, Lili şi Bebert… toate astea oferă cititorului o interesantă viziune de ansamblu asupra romanului.

Aşa cum spuneam, în anii respectivi, Celine era un biet fugar prin Europa… Franţa şi Germania erau pe poziţii contrare… cu toate acestea există un pasaj prin care autorul iese din istorie, un pasaj care oferă în acelaşi timp cheia de lectură a romanului.

“Dar o să vă mai duceţi la Paris, zău aşa!… Berlin, Paris, o oră, nici atât!… doar nu vă spun nici o noutate!… cu progresele de mâine!… după război!… o singură monedă şi avionul!… fără paşapoarte!”

Céline nu scrie despre război, nu scrie despre nazişti sau despre rezistenţă, nu scrie nici măcar despre francezi sau nemţi. El scrie despre oameni, dincolo de ideologii, dincolo de politică şi… pe undeva şi dincolo de bine şi de rău.

Asta nu îi trece cu vederea excentricului autor francez textele antisemite. Chiar dacă pentru el acestea au fost poate simple exerciţii intelectuale şi de stil, pentru milioane de oameni nevinovaţi. Din anumite perspective, textele lui Celine, chiar şi pasaje întregi din Nord sunt destul de greu de digerat.

Nu doar datorită convingerilor lui, nici subiectul nu mai e de actualitate, reperele culturle, istorice şi textuale la care face referire autorul nu sunt întotdeauna la îndemână, iar stilul lui e şi el… pentru cei care ac şi un mic efort.

Oricum, dacă aveţi cum, căutaţi varianta în original, aceea e un adevărat regal ligvistic.

Spuneam la început că mi-a luat vreo 3 luni să termin Nord, asta nu pentru că m-a enervat sau mi-a displăcut. E însă nevoie de o anumită stare ca să poţi pătrunde în lumea lui Celine, în atmosfera romanului, asta ca să te poţi bucura de lectură.

La un moment dat, la ultimele 150 de pagini, am ajuns chiar să citesc doar câte puţin seara, pentru a “lungi” povestea şi pentru a petrece mai mult timp cu Céline, Lili, Le Vigan ş Bébért.

Voi reveni cândva la Céline, vreau neapărat să recitesc la un moment dat Voyage…, dar toate la vremea lor.

A citit cineva Nord, sau altceva de Céline, cum vi s-a părut?