Christian Erdmann / Triarii – Sunt destul de perfecţionist

Signvm Imperii – ediţia II propune joi pe 12 februarie 2015 în club Control o întâlnire cu Triarii, Empusae şi BLN. Ca o avanpremieră, sfere.ro a realizat un interviu cu Christian Erdmann, omul din spatele Triarii, interviu pe care acesta l-a onorat cu prisosinţă.

(foto)

Christian Erdmann este o figură aparte, atât ca muzician, cât şi ca om, ca intelectual. Triarii, un proiect demarat în urmă cu mai bine de 10 ani propune un martial industrial dn care nu lipsesc însă nici alte influenţe, diferite de la un album la altul. O muzică în acelaşi timp grandioasă şi apăsătoare, o muzică ce pare încărcată de istorie, dar care creează în acelaşi timp propria-şi istorie.

Istoria este spaţiul din care Triarii îşi decantează mesajul. Un mesaj clar şi asumat, însă un mesaj strict cultural, care nu are nici o legătură cu politica.

Lipsa de cultură (istorică) caracteristică epocii noastre este cea care a dus la interpretări simpliste, politizate gratuit şi nejustificat, ale actului artistic Triarii.

Deşi sunt de părere că fiecare interviu spune o poveste a lui, astfel că e de citit ca un tot unitar, în mod excepţional mă voi opri doar la câteva dintre subiectele atinse de Christiann Erdmann în materialul publicat ieri.

Revenind la subiectul istorie, întrebat care ar fi momentul la care ar vrea să poată reveni ca “martor tăcut”, Erdmann a spus:

I am not interested in visible descriptions and obvious actions and appearances, because I think that they are mostly false or at least partly incorrect. Indeed I’d like to observe all those situations where political decisions between empires, politicians and emperors have been made. Irrespective of the outcome that we know from historical literature. Everything we present as human beings is often covered; to protect ourselves, to appeal, to hide our innermost thoughts, feelings and longings. The obvious visible output is not always displaying what’s really going on.

Dincolo de cele de mai sus, putem că muzica Triarii chiar face pe undeva acest lucru, se întoarce în istorie, pentru a ne prezenta propria ei variantă, prin intermediul muzicii, a epocilor trecute.

Europa joacă un rol central în universul Triarii. De unde şi răspunsul lung la întrebarea legată de “unitatea Europei” astăzi în 2015.

I still believe in the Europa of cultural co-existance; where different people do have different opinions, different languages, different cultures and living in different countries with their borders that they were fighting for; to accomplish and becoming what they are today.

The huge diversity fulfilled its function for years and decades. I appreciate that my neighbor countries are different. It contains the possibility of enrichment and still leads to me to myself; where I am from and where I belong to.

As long as you have an open world view, your restriction of your cultural identity can make you open for the others around you. Sounds like a paradox, but I think it worked like that for a long time.

Europa şi nu doar ea este astăzi pusă la grea încercare de tăvălugul nivelator al mondializării, care vine la pachet cu pierderea identităţii şi inevitabila dezumanizare pe care o aduce consumerismul. Şi mă opresc aici.

Salvarea ar putea veni de la valorile tradiţionale, selecate, triate şi îmbogăţite

The task is, to carry useful traditional values to the future, to look at new structures differentiated and then to select and to separate the useful from the irrelevant. Carrying the old traditional values without forgetting them but enriching them.

Nonetheless, traditional values are important. A root that formed cultural identity, has its influence on personal structure and can be helpful for accomplishments in the future.

Câteva detalii despre planurile pentru 2015, şi gânduri ale muzicianului legate de insipraţie şi propriile materiale:

2014 was definitely a very bad year music-wise. The same I hear all around me from my musical friends and partners. It felt like an invisible border, like a bubble where creativity was forbidden.

The Muse is like a lifetime partner. You cannot force her to appear when you want it. The attempt to do so mostly ends up badly.

After each release, I need time to rest, because it steals so much energy. It feels like being completely empty and exhausted. The title of Exile already contained the announcement to make a withdrawal. (…)

There are several ideas and concepts which are taking too much time and which are way too big to bring them onto one release. I needed some time to accept, that some things are impossible… at least at this point.

I am quite a perfectionist when it comes to my own creations and even if everybody would be fine with the result, it is mostly not assured, that I am thinking the same. My inner drive pushes me to make it better, bigger and more complete. It’s getting worse from release to release. On one hand good for the results, but on the other hand quite a handicap sometimes; to try to fulfill something that maybe cannot be fulfilled this time… maybe will never be fulfilled.

În loc de încheiere, voi reţine:

Art is never only left or right nor is it only black or white… Life is not that simple.

Interviul este disponibil în întregime pe sfere.ro, în română şi în engleză.

 

Detalii despre eveniment pe Signvm Imperii II – Triarii.