Cu ce am rămas după Noaptea cărţilor deschise 2014?
Ziua Mondială a Cărţii a fost marcată ieri în Bucureşti prin o serie de evenimente, cel mai mediatizat fiind Noaptea cărţilor deschise, organizat pentru al doilea an consecutiv de Editura Litera şi Ziarul Ring. A avut loc în Piaţa Universităţii iar la final, am rămas cu aceeaşi întrebare de anul trecut.
Mai exact, de ce se numeşte Noaptea cărţilor deschise, din moment ce are loc la ora 18 şi oricum tot evenimentul durează practic maxim 10 minute?
Deşi au schimbat locaţia, Piaţa Universităţii în loc de strada Lipscani, organizatorii au păstrat cam aceleaşi coordonate ale evenimentului, cu cele 10 000 de cărţi aranjate pe caldarâm (mai multe decât anul trecut), într-un ţarc, cu câte o floare printre ele, şi cu vreo câteva sute de persoane, hai poate 1000, adunate în jurul perimetrului îngrădit, care au aşteptat liniştite sesiunile de poze şi interviuri, iar la “deschiderea porţilor” s-au bulucit să “prindă” măcar o carte. Efectiv în 3 minute au mai rămas pe jos doar câteva semne de carte răzleţe.
Din ce am văzut eu, în condiţiile date, cu excepţia unor mici îmbrânceli, lucrurile au fost relativ civilizate, adică fiecare s-a dus şi a luat, sau a băgat în traistă (la propriu) cât l-a ţinut ruşinea, ori mai precis lipsa ei. Au fost şi tineri şi bătrâni şi hipsteri şi pensionari… nu am stat să fac o statistică cine, câte cărţi a luat.
Pe undeva, cred că se poate spune că Noaptea cărţilor deschise 2014 a fost una mai reuşită decât cea de anul trecut. Pe de altă parte nu înţeleg de ce se insistă cu acest format care oricum ai lua-o e unul nefericit.
E de lăudat faptul că au fost oferite 10 mii de cărţi dar ar fi fost la fel de important ca cei prezenţi să nu fie puşi în postura cel puţin ne-elegantă de a le culege de pe jos.
E păcat de asemenea că evenimentul nu a fost un pic dezvoltat, cu câţiva invitaţi, cu un eventual moment muzical, sau de lectură, în aşa fel încât accentul să cadă o idee mai mult pe latura culturală, ceea ce ar trebui să însemne Ziua Mondială a Cărţii.
La capitolul lucruri pozitive, cu toată componenta de marketing a ideii, menţionez iniţiativa editurii Litera de a oferi gratuit orice volum care a participat la campania de ieri, în format electronic, celor care nu au fost în Bucureşti sau nu au reuşit să ajungă la o carte (mai multe detalii pe pagina de facebook a editurii).
Ar mai fi multe de spus, despre cărţile oferite gratuit, sau despre cât de mult înseamnă în realitate un eveniment punctual, ca acesta sau cum au fost sesiunile de lecturi publice, în ce măsură chiar reuşesc să sensibilizeze sau să apropie oamenii de carte şi de lectură. Părerea mea e că dincolo de această zi de 23 aprilie contează cel puţin la fel de mult ce fac editurile, librăriile şi bibliotecile în restul anului.
Iar ca să răspund la întrebarea cu ce am rămas după Noaptea cărţilor deschise 2014, am rămas cu speranţa că lucrurile sunt perfectibile şi cu câteva idei de pus în practică la un moment dat de Ziua Mondială a Cărţii.
