Cui îi e frică de etajul 9?
Trebuie să recunosc, acum aproape 4 ani, mie îmi era cam frică de etajul 9. Ceea ce nici nu e atât de ciudat din partea unuia care a locuit aproape toată viaţa la parter.
La mijlocul lunii septembrie ne-am mutat din apartamentul care, deşi nu era perfect, a fost primul nostru acasă. Motiv pentru care am decis să marchez pentru posteritate momentul prin câteva rânduri. Asta şi pentru că mutatul nostru acolo are o poveste destul de simpatică.
După ce ne-am căsătorit, am locuit într-o garsonieră, la etajul doi, destul de “după blocuri”, o locuinţă destul de întunecată per ansamblu şi situată într-o zonă la care am alergie. Cu toate astea, pe vremea aceea nu eram prea aventuros, şi eram mult mai greu de convins când era vorba de schimbări.
Aşa că s-a tot rugat Alexandra de mine până am acceptat să mergem să vedem un apartament. Era evident mult mai bine plasat, cu două camere, două canapele mari în sufragerie, dressing şi tot ce mai trebuie. Mai mult, avea chiar şi o super hotă pe care agentul nu contenea să o laude (avea ea două viteze şi becuri, dar pentru 2010 nu era chiar aşa mare lucru).
Am găsit eu câteva motive care îl descalificau, dar motivul principal era că se afla la etajul 9 şi asta ar fi implicat folosirea zilnică a liftului (lift care dacă se mai şi strică… e chiar nasol) şi a cam rămas că “revenim” noi cu un telefon (mai ales că urma şi vacanţa de 1 Decembrie).
Deşi iniţial a rămas că nu, până la urmă, după vreo săptămâna Alexandra a reuşit să mă convingă să îi mai dau un telefon agentului… şi dacă nu s-a dat apartamentul, să îl luăm noi. (Normal că eram convins că nu mai e disponibil apartamentul, dar dacă am zis, am zis.)
Nu mai ştiu exact din ce motiv, cred că agentul fusese plecat din oraş, deşi era un apartament interesant şi chiar ieftin pentru ceea ce oferea, chiar dacă trecuse cred mai mult de o săptămână de la prima vizionare, apartamentul ne aştepta se pare pe noi…
Şi uite aşa am ajuns eu să mă împac cu etajul 9, ba chiar şi cu liftul (am urcat foarte rar pe scări).
Mai mult, am ajuns la concluzia că în cazul în care stai în zone de blocuri e chiar indicat să stai mai sus, pentru că ai lumină, vezi cerul / norii / soarele / luna şi nu ferestrele vecinilor de peste drum sau de pe toată strada.
Până la urmă din motive obiective şi subiective am rămas aproape patru ani la etajul 9, şi pot în mod cert să spun că nu îmi mai e frică de etajul 9, de fapt că nu mai am probleme cu locuitul la ultimele etaje.
Acum ne-am mutat la 7 şi parcă mi se pare cam jos.
