Cum m-am lăsat de gândit – Hannes Stein
Cum m-am lăsat de gândit – mic tratat pentru intelectuali epuizaţi e o carte de cumpărat din gară, ori din staţia de autobuz, cum am făcut eu. Chiar dacă nu prea e de citit pe tren sau în alte mijloace de transport, pentru că nu e deloc atât de ludică şi de amuzantă precum ne-o prezintă autorul, bavarezul Hannes Stein şi editorii.
De la trezire pana la culcare, de la rasarit pana la apus, viata este o gigantica aglomerare de marunte necazuri si umilinte. Prin urmare, cine isi propune sa supravietuiasca lumii moderne trebuie sa se lase de gandit, si poate reusi fara gres urmand pasii riguros descrisi de Hannes Stein. Cine si-ar fi inchipuit una ca asta, sa ajungi sa inveti cum sa nu mai inveti!
La drept vorbind, eu nu prea cumpăr cărţi de genul ăsta, în plus, am citit acum câteva luni povestea cu Hipopotamul din Rai, şi mă cam lămurisem cum e cu bestelărele cool. Dar… aşteptam busul, şi din vorbă în vorbă cu nenea de la taraba de ziare, mai de jenă, mai amuzat de tactica omului, am zis să cumpăr totuşi ceva, oricum, părea o carte ce poate fi o soluţie atunci când eşti în căuitarea unei lecturi mai mult decât lejere.
Nimic nu vorbeşte mai bine despre o carte decât propriul ei cuprins, motiv pentru care prezint şi eu cele 8 căi spre ne-gândire, cu minime explicaţii.
Să trăiască armonia – asta pentru că orice dispută e generatoare de gânduri şi idei.
Biserica să rămână la ţară – cea mai sigură cale e convertirea la mahomedanism, acolo nu se discută, se execută
Râsul este permis – râsul simplu şi sănătos, cu atenţie mare la umor… să nu fie prea sofisticat sau ironic, ci simplu cât să îl priceapă toată lumea.
Eu sunt cel mai grozav – tu ştii cel mai bine nu-i aşa? Nu simţi nevoia să afli mai multe şi nici să convingi pe cineva.
Allah este mare – asta ca să ne fixăm bine în minte punctul 2.
Cărţile sunt un rahat – nu e nevoie să însist. În loc să ofere soluţii pentru o viaţă simplă, cărţile astea te fac să îţi pui noi şi noi întrebări.
C-aşa beu oamenii buni – alcoolul e cel mai la îndemână, dar orice tip de dependenţă te ajută să scapi de gândire.
La finalul fiecărui capitol, autorul propune şi câteva exerciţii practice, în acord cu problematica expusă în pasajele respective.
Cum m-am lăsat de gândit e o struţo-cămilă, nu tocmai simpatică. Programatic se vrea a fi un volum lejer, glumeţ, cu “soluţii practice”, în realitate Hannesi Stein nu reuşeşte să fie amuzant decât foarte rar şi mai mult de atât, trimiterile şi referinţele culturale pe care le invocă nu sunt întotdeauna inspirate.
Dar am rămas cu ceva din cartea asta, mi-a reamintit de Dicţionarul de idei primite de-a gata scris de Gustave Flaubert, un volum clasic de aforisme, din categoria de păstrat în bibliotecă.
Cum m-am lăsat de gândit a fost publicat în limba română în 2007 şi reeditat anul acesta, ceea ce înseamnă că există şi oameni cărora le+a plăcut (sau că titlul e extrem de inspirat).
În altă ordine de idei, şi în România există teatre unde se joacă sau s-a jucat la un moment dat o “piesă” Cum m-am lăsat de gândit care s-ar putea să fie mai interesantă decât textul lui Hannes Stein.
A văzut-o cineva?
