Dan Perjovschi – Rezist-enţa ca exist-enţă

Dan Perjovschi a acceptat invitaţia One World Romania de a susţine o prezentare publică la Clubul Ţăranului din Bucureşti, vineri, pe 21 martie 2014 în care să vorbească despre lucrările pe care le (mai) putem vedea până pe 14 aprilie la Institutul Francez.

Desenele prezentate, care au putut fi văzute între 17 şi 23 martie şi la Clubul Ţăranului, în cadrul festivalului prezintă în linii mari răspunsurile artistului la evenimentele din ultimii aproximativ doi ani, fie că ne referim la revoltele din Istanbul, Cairo, la problemele din Siria, seria demonstraţiilor pentru Roşia Montană, mişcarea Occupy sau de revoltele de la Kiev, şi evenimentele din ultimele săptămâni.

M-am tot gândit cum aş putea transpune în scris ceea ce s-a întâmplat vineri seara, măcar în cele 90 de minute cât am putut eu participa la întâlnire, în aşa fel încât să surprind doar esenţialul şi să urmez cât de cât şi stilul desenelor lui Dan Perjovschi.

O să încep cu un fragment prin care Dan Perjovschi a prefaţat întâlnirea de vineri, urmând ca mai apoi să redau o parte din ideile enunţate de artist vineri seară, aşa cum am reuşit să le notez sau să le reformulez, dar şi câteva din observaţiile şi ideiile proprii şi personale, generat de context.

„Ani de zile am desenat nedreptățile lumii pe pereții muzeelor din întrega lume. De 2 ani reacționez la nedreptățile lumii pe pereții Facebook. Oamenii care se opun în stradă acestor nedreptăți s-au identificat cu desenele mele și le-au folosit la proteste. Și uite așa desenele mele au devenit activiste.” 

“Tot ceea ce fac eu ca artist este dialogul dintre povestea naturală şi cea artificială felul în care arta mea rezistă regulilor, educaţiei, care sunt artificiale, culturale.”

“Fac desene extrem de simple despre lucruri foarte complicate. “

“Desenele (mele) sunt greşit numite caricaturi”

“Problema e că suntem de acord să fim supravegheaţi” – asta a propos de toate camerele de luat vederi care au împânzit oraşele, pentru “siguranţa noastră” zice-se. În contra-ofensivă există deja câteva siteuri (de exemplu pentru Paris) care oferă o hartă a oraşului liber, cu zonele care nu sunt supravegheate.

Perjovschi a spus că deşi, mai ales în ultimii ani, e considerat mai degrabă activist decât pictor, el nu se consideră activist, nu iese în stradă, chiar dacă multe din desenele lui o fac.

Artistul a spus că a fost în stradă în 1989, şi “i-a ajuns”.

Asta nu înseamnă că pune la îndoială puterea străzii, din contră spune chiar, referindu-se la ultimele evenimente din ţară, dar nu numai, că “Istoria a fost schimbată în stradă“.

Campania #UnitiSalvăm, şi toate evenimentele legate de Roşia Montană au fost strâns legate de numele lui Perjovschi, care a oferit o sumedenie de desene şi ilustratii ori slogane pentru cei din stradă.

Referindu-se la subiect, Perjovschi consideră că cel mai mare câştig al celor câteva luni de manifestaţii este faptul că i-au scos pe tineri din letargie şi că au demonstrat că românii se mai pot mobiliza, se mai pot şi mai vor să se implice în problemele ţării.

“Dacă ai un crez eşti ferit de întâmplări” – în sensul că ai drumul tău şi vei găsi întotdeauna forţa de a continua.

Înainte de ’89 realitatea nu putea fi expusă, aşa că, la un moment dat Perjovschi şi-a împachetat apartamentul în hârtie şi l-a desenat.

După 1990, artiştii români au avut de asimilat câteva decenii de artă contemporană, libertatea a venit cu o cantitate imensă de informaţii care au trebuit asimilate. În anii 90, în studioul din Bucureşti, Dan şi Lia Perjovschi şi-au propus să ofere un spaţiu de discuţii, un spaţiu în care să lanseze idei şi proiecte.

Una din problemele românului e aceea că e mare campion la critică, dar nu ştie să aprecieze iniţiativa sau realizările celor de lângă el.

De prea multe ori, din punct de vedere cultural, nu prea avem habar de ceea ce se întâmplă în oraşul nostru – Asta era într-adevăr o meteahnă a anilor 2000, eu sunt mai optimist şi vreau să cred că de când cu online-ul şi social media lucrurile stau un pic mai bine.

Plecând oarecum de la propria experienţă, de la trecerea de pe desenul pe hârtie, pe cel direct pe zid, Perjovschi susţine că teritoriul (domeniul) în care activezi ca profesionist se poate schimba de-a lungul unei vieţi.

Lucrurile trebuie făcute însă cu expertiză (experienţa pe care ţi-o oferă anii de studiu şi documentare) şi responsabilitate.

Dan Perjovschi e un alt exemplu care susţine vorba aia conform căreia lângă un bărbat puternic stă o femeie la fel de puternică, Lia Perjovschi, soţia lui îi e alături din liceu.

În 2010 Univeristatea Naţională de Artă a luat decizia de a schimba destinaţia atelierului în care Dan şi Lia Perjovschi lucrau şi locuiau încă din 1990, astfel că cei doi artişti locuiesc acum la Sibiu. – povestea e una complexă, eu nu fac decât să o menţionez

Cei interesaţi pot vizita atelierul din Sibiu în condiţiile în care se organizează în grupuri mai mari de 10 persoane şi evident, stabilesc o dată în care artistul e disponbibil.

Una din consecinţele trecerii la pictura pe zid este efemeritatea, temporalitatea lucrărilor, dar şi faptul că Perjovschi nu mai desenează ”definitiv” lucrările lui se pot modifica.

“Politic fac şpagatul între prietenii mei de dreapta şi cei de stânga”.

Există şi o “distrugere creativă” atunci când pereţii marilor galerii sunt revopsiţi pentru a face loc unor noi expozanţi.

In the early 90’s we spoke about freedom, now when we meet we speak about money – consideraţia de final rezumă din păcate perfect situaţia de astăzi, când suntem oricând dispuşi să renunţăm la adevărata libertate pentru o libertate iluzorie, şi mult prea scump plătită pe care o oferă banii.

Iată şi două link-uri la care îl puteţi găsi pe Dan Pejovschi: www.perjovschi.ro şi facebook.com/danperjovschi

Mai sus puteţi vedea şi câteva fragmente de la întâlnirea de vineri, via One World Romania.

Aşa cum spuneam şi la început, am ratat a doua parte a întâlnirii, cea a discuţiilor, chiar şi aşa mă bucur că am avut ocazia de a-l vedea şi de a-l asculta pe Dan Perjovschi.

Fără să discutăm de vreun parti-pris, de simpatii ori antipatii, chiar dacă s-ar putea ca unele din desenele lui să ţi (mi) se pară prea radicale, Dan Perjovschi e astăzi artistul român cel mai vizibil în spaţiile de expoziţie din întreaga lume, de la New York la Londra, Nagoya, San Francisco, Berlin sau Castellon.

Unicitatea lui constă în modul în care a reuşit să asimileze libertatea, în faptul că a avut curajul de a (se) expune în spaţii noi, fie că vorbim aici de pereţii galeriilor ori de spaţiul online.