D’arc pe Mal sau despre locurile de care Timişoara are nevoie

În urmă cu o săptămână primeam invitaţia de a mă alătura paginii Susţinem Terasa D`Arc pe mal, o invitaţie venită tocmai de la cineva care nu se numără printre obişnuiţii terasei (cel puţin aşa ştiu eu).

În prima fază n-am prea priceput care e treaba pentru că reţinusem că pregătirile pentru noul sezon D’arc pe mal erau în curs de finalizare. (Da, lansarea Brum – Today fusese relocată din D’arc pe Mal în cafenea, dar mă gândisem la raţiuni meteorologice sau strict tehnice).

Se pare însă că cel puţin pentru moment există anumite probleme administrative care împiedică redeschidera terasei D’arc pe mal.

Lucru relativ curios, deoarece în ultimii ani, adică în ultimii aproximativ 10 ani, de prin 2006 sau 2007, terasa a primit autorizaţie în fiecare an.

D’arc pe Mal a devenit un punct de referinţă în spaţiul culturii citadine timişorene prin organizarea unor concerte, party-uri, expoziţii, happening-uri, festivaluri urbane… şi ca să dau, poate cel mai important exemplu, din prisma acestui articol, D’arc pe Mal a fost locaţia în care a debutat Made in TM, seria de evenimente dedicate muzicii din Timişoara.

Nu ştiu care e situaţia administrativă a terasei în acest moment, pot presupune că blocajul administrativ se datorează fie unor probleme cu proprietarul spaţiului, fie unor discuţii cu Primăria, poate legate de pistele de bicilete?

Ştiu însă că pagina Sustinem Terasa D’arc pe Mal a strâns în doar câteva zile aproape 6000 de adeziuni.

Asta înseamnă că există un număr important de Timişoreni pentru care acel spaţiu înseamnă ceva, că terasa are deja o identiate în mentalul colectiv că ocupă deja locul ei în ceea ce am putea denumi generic, identitatea culturală a Timişoarei.

Identitatea culturală a Timişoarei nu e dată doar de ce se întâmplă pe la operă, la teatre, muzee, sau de conferinţele organizate în spaţiul universitar.

Identitatea culturală a oraşului, pulsul cultural al oraşului este dat, mai ales în epoca asta post-post modernă în care trăim, (şi) de spaţii nonformale, de cafenele sau cluburi. Cu riscul de a omite locaţii, amintesc câteva nume reprezentative pentru Timişoara: Daos, Scârţ Loc Lejer, Jazzissimo Lounge, Cuib d’Arte, Papillon, Bunker sau D’Arc.

Revenind la D’arc pe Mal, dincolo de raţiunile administrative, despre care ştim cu toţii cât de subiective pot fi, eu sper că se va găsi o soluţie şi că vom mai trăi în acel spaţiu multe evenimente şi experimente culturale.

Pentru că Timişoara are nevoie de locuri cum e D’arc pe Mal.