D'arc pe Mal sau despre locurile de care Timişoara are nevoie

În urmă cu o săptămână primeam invitaţia de a mă alătura paginii Susţinem Terasa D`Arc pe mal, o invitaţie venită tocmai de la cineva care nu se numără printre obişnuiţii terasei (cel puţin aşa ştiu eu).

În prima fază n-am prea priceput care e treaba pentru că reţinusem că pregătirile pentru noul sezon D’arc pe mal erau în curs de finalizare. (Da, lansarea Brum – Today fusese relocată din D’arc pe Mal în cafenea, dar mă gândisem la raţiuni meteorologice sau strict tehnice).

Se pare însă că cel puţin pentru moment există anumite probleme administrative care împiedică redeschidera terasei D’arc pe mal.

Lucru relativ curios, deoarece în ultimii ani, adică în ultimii aproximativ 10 ani, de prin 2006 sau 2007, terasa a primit autorizaţie în fiecare an.

D’arc pe Mal a devenit un punct de referinţă în spaţiul culturii citadine timişorene prin organizarea unor concerte, party-uri, expoziţii, happening-uri, festivaluri urbane… şi ca să dau, poate cel mai important exemplu, din prisma acestui articol, D’arc pe Mal a fost locaţia în care a debutat Made in TM, seria de evenimente dedicate muzicii din Timişoara.

Nu ştiu care e situaţia administrativă a terasei în acest moment, pot presupune că blocajul administrativ se datorează fie unor probleme cu proprietarul spaţiului, fie unor discuţii cu Primăria, poate legate de pistele de bicilete?

Ştiu însă că pagina Sustinem Terasa D’arc pe Mal a strâns în doar câteva zile aproape 6000 de adeziuni.

Asta înseamnă că există un număr important de Timişoreni pentru care acel spaţiu înseamnă ceva, că terasa are deja o identiate în mentalul colectiv că ocupă deja locul ei în ceea ce am putea denumi generic, identitatea culturală a Timişoarei.

Identitatea culturală a Timişoarei nu e dată doar de ce se întâmplă pe la operă, la teatre, muzee, sau de conferinţele organizate în spaţiul universitar.

Identitatea culturală a oraşului, pulsul cultural al oraşului este dat, mai ales în epoca asta post-post modernă în care trăim, (şi) de spaţii nonformale, de cafenele sau cluburi. Cu riscul de a omite locaţii, amintesc câteva nume reprezentative pentru Timişoara: Daos, Scârţ Loc Lejer, Jazzissimo Lounge, Cuib d’Arte, Papillon, Bunker sau D’Arc.

Revenind la D’arc pe Mal, dincolo de raţiunile administrative, despre care ştim cu toţii cât de subiective pot fi, eu sper că se va găsi o soluţie şi că vom mai trăi în acel spaţiu multe evenimente şi experimente culturale.

Pentru că Timişoara are nevoie de locuri cum e D’arc pe Mal.

Mai citesti ceva?

3 comments


Gogu / 19 May

Da… Pacat ca spaga nu mai ajunge si trebuie marita. “Lucru relativ curios, deoarece în ultimii ani, adică în ultimii aproximativ 10 ani, de prin 2006 sau 2007, terasa a primit autorizaţie în fiecare an.” Si ma mai mir ca spaga nu mai ajunge. Pai da acu 10 ani erau alte preturi (a se citi spagi), alti functionari si factori de decizie corupti. S-au mai schimbat lucrurile… Trebuie crescuta spaga plus ca si functionarii s-au mai schimbat. Pai ce? Ei au dat spaga degeaba sa primeasca un post de functionar platit ca vai s-amar? Trebuie sa isi scoata toata lumea spaga si banii de undeva, plus ca ar dori sa duca si ei o viata normala, nu una de functionar platit prost.

In alta ordine de idei, dar fara sa scoatem spaga din discutie pentru ca nu avem cum, asa s-a inchis si Jazz (pod 16). Nu a mai primit autorizatie pentru ca era zona inundabila. Culmea ca Jazz nu mai primea autorizatie desi a functionat ani de zile intr-o locatie exact la fel. Toata lumea cu putina minte se intreba atunci cum de Jazz nu mai primea autorizatie, insa D’arc pe Mal primea. Raspunsul nu putea fi mai evident.. se numeste SPAGA. Acum si spaga asta trebuie sa ai la cine sa o dai ca sa ajunga unde trebuie, pentru ca vezi tu, acum le tremura la toti chilotii de cand duduie televizoarele de arestari DNA. Nu mai merge asa usor nici cu spaga asta.

Personal mi-a placut foarte mult D’arc pe Mal si imi pare cel putin la fel de rau ca nu se mai deschide, cum mi-a parut rau si cand s-a inchis Jazz-ul. Pana la urma va trebui sa invatam ca daca vrem sa fim corecti, trebuie sa renuntam la unele lucruri. Fie ca ne place fie ca nu ne place. Si sunt sigur ca nu este proprietar de afacere in Romania care sa fie bucuros sa dea spagi in toate partile doar pentru ca sa poata sa isi faca treaba. Mai ales cand multi dintre ei stiu cat trebuie sa munceasca pentru a face ceva, iar mai apoi sa mai trebuiasca sa dea si spagi peste tot.

mirela / 20 May

Imi pare rau pentru terasa…chiar era un loc placut de savurat o limonada. Sunt doar curios cum se factura curentul electric ce se vede si acum ca era luat direct de stalpul de iluminat si nu este nici un contor, plus cum au montat acele prelate pe pod…care este si monument istoric
- Reply
  
  Roaba lui Mirela / 21 May
  
  Da domnule Mirela, va sustin in totalitate – si eu sunt curioasa cum de acest loc mai poate suporta orice (ma refer evident aici la mintea dvs.) – mare mirare ca acest pod istoric a supravietuit acestei vandalizari repetate timp de 5 ani. – STATI ACUM ASA!!! – “Am o idee – de fapt am avut un vis … Trebuie sa facem in acel loc … o piata … de … Palmieri – si sa o numim … ‘SINGURA PIATA DE PALMIERI PE BEGA DIN ESTUL EUROPEI’ … Iar pentru curent vom investi in eoliene care le vom monta pe malul begai – si pentru acoperis/prelate – taiem toti pomii de acolo si facem o structura de stalpi din beton armat…