Despre lucrul în week-end

S-a întâmplat ca în ultimele două săptămâni consecutive să lucrez şi în week-end. Asta după câteva luni bune în care într-un final ajunsesem să nu mai scriu decât eventual aici, cu accentul pe eventual şi să stau în principiu două zile departe de calculator.

În consecinţă azi m-am trezit în jur de ora 9 şi m-am apucat de treabă ca să termin cât mai repede şi să îmi văd de week-end… dar am ajuns să mă gândesc la articolul ăsta, şi la cât de ok e că pot avea două zile libere (bine, la partea asta mă gândesc în fiecare joi si vineri, dacă nu chiar de miercuri, pe drum înspre casă) şi că băieţii ăia care au luptat pentru săptămâna lucrătoare de 5 zile ştiau ce ştiau.

Nu e cazul să mă plâng, că doar n-am lucrat ani de zile în week-end pe şantier, dar mi-am adus aminte  de perioada de traducător si se tot nimerea să primesc proiecte care aveau termenul de predare luni dimineata, cum lucram week-endul şi terminam duminică noaptea.

E drept că pe vremea aia zilele săptămânii nu aveau vreun sens, că doar viaţa de freelancer e un pic diferită, si timpul nu se măsoara în zile şi săptămâni, ci în perioade în care lucrezi la un proiect şi altele în care îl aştepţi pe următorul.

De atunci s-au schimbat mai multe lucruri, şi după aproximativ un an jumate de lucrat cu un orar mai mult sau mai puţin fix, trebuie să recunosc că prefer varianta asta. Chiar dacă e mult mai puţin spectaculoasă. Poate am devenit eu mai comod.

Dincolo de consideraţiile si amintirile mele, căteva argumente pro şi contra lucrul în week-end.

Pro:

–  în general sunt mai bine plătite zilele astea două

–  lucrând în week-end poţi să îţi iei liber în timpul săptâmânii, chestie care are şi ea farmecul ei

–  poţi face efectiv mai multe lucruri

–   îţi poţi lua un al doilea job, de unde mai mulţi bani.

Contra :

– dacă ai familie varianta asta cam pică din motive pe care nu are rost să le enumăr

– ajungi la un moment dat să nu mai ştii când să te opreşti, munca poate da şi ea dependenţă (compensează alte nevoi, dar azi nu fac psihologie).

Ori sunt eu lipsit de inspiraţie, ori chiar sunt mai multe motive pentru care să lucrezi in week-end decât să nu o faci, dar daca tinem cont de importanţă cred că raportul se inversează. Dar fiecare are criteriile lui.

Am recitit articolul La birou, scris acum vreo trei luni, aproape că m-a făcut să zâmbesc cred că ar trebui să revin cu o parte a doua. Ca să continui seria n-ar strica şi nişte consideraţii legate de munca de acasă, capitol la care de fapt am cea mai mare experienţă.

Voi e părere aveți despre lucrul în week-end?