Despre perseverență.
Perseverenta în sensul de îndârjire, tenacitate sau stăruință ori sârguință e cea mai importantă calitate pentru reușita în viață, în orice domeniu. Talentul, inteligența ori frumusețea sunt și ele utile, nu-i vorbă, dar se poate și fără, în timp ce fără perseverență sunt șanse mari să nu îți atingi potențialul maxim sau să te ratezi de-a dreptul.
În ciuda impresiei pe care o pot lăsa rândurile de mai sus, chiar nu sunt un apologet al perseverenței, din contră, am apreciat întotdeauna mai degrabă sportivul sau artistul care se mișcă ori lucrează cu o grație nativă, chiar dacă mai ratează din când în când, decât robotul disciplinat care prin muncă și obstinație obține niște rezultate lipsite de spectaculozitate.
Și cu toate astea trebuie să recunosc că fără o doză justă de perseverență riști să te întrebi la un moment dat cum de X sau Y a ajuns să scrie mai corect decât tine în germană sau să cânte bucăți mai complicate la pian, deși e vizibil cu ochiul liber că e mai puțin talentat decât tine.
Ca să vin în intâmpinarea unor posibile observații cum că aș fi adeptul unor succese facile, precizez că nu despre asta e vorba, pentru că am stabilit deja că perseverența e ”un rău necesar” doar că pe de altă parte perseverența nu e ceva ce te transformă a priori într-un om mai bun. Nu vine la pachet nici cu inteligență, nici cu bun simț, nici cu o aplecare specială spre moralitate iar dintre exemplele de băieți perseverenți ii pot aminti pe Dinu Păturică, Ion sau orice alt arivist din literatură, istorie sau realitate.
Reticența mea față de ideea de perseverență are de a face tocmai cu exemple ca cele de mai sus. Într-un fel e nedrept ca succesul să aibă legătură mai degrabă cu munca decât cu vreo altă calitate cu adevarat specială.
Între timp am crescut și lucrurile s-au mai nuanțat. Adică și perseverența asta e de apreciat și chiar e o artă în a fi perseverent în direcția potrivită. Și ca să fiu sincer până la capăt trebuie să recunosc că am și câteva motive de regret pentru că mi-ar fi prins bine un pic mai multă perseverență la un moment dat.
E drept, timpul nu mai poate fi dat înapoi iar unele lucruri nu mai pot fi recuperate, cum e tot la fel de drept că e mai util să începi să faci ceva de AZI decât să te plângi legat de ce n-ai făcut acum 15 ani.
Cine știe, poate peste 5 ani o să scriu aici ce realizări minunate am avut datorită perseverenței, mele devenită proverbială
De fapt cam ăsta e și rolul postării, să îi amintească ”artistului” din mine că munca și perseverența au valoarea lor.
Voi sunteti ”prieteni” cu perseverența?
