Dordeduh – concert de lansare album Dar de duh (@Fabrica Club, 27.10.2012)

October 31, 2012   /   byAna  / Categories :  Muzica

Dupa exact o saptamana, iata-ma din nou in Fabrica, de data aceasta pentru lansarea albumului de debut Dordeduh. Albumul era deja in posesia mea si il ascultasem pe repeat, asa ca eram acolo pentru varianta live si mai ales pentru a vedea pe scena doua din trupele mele preferate, Sunset in the 12th House si, desigur, Dordeduh.

Cum am intarziat putin, deja ne temeam ca nu vom mai ajunge in fata si temerile noastre nu erau nefondate, pentru ca in scurt timp clubul era aproape plin. Multe fete familiare, dar si multi pe care nu stiam de unde sa-i iau – daca au fost norocosi care au insotit trupa in turneul national, nu pot decat sa-i invidiez, eu a trebuit sa ma multumesc cu cel de-acasa.

Trupa de deschidere a fost Sunset in the 12th House, un side-project care exploreaza latura de post-rock/experimental, in care activeaza o parte din DDD, mai exact Huppogramus & Sol Faur, Mihai Moldoveanu si Sergio Ponti, carora li s-a alaturat si Ovidiu Mihaita la tobe. Tot ce pot sa spun e ca, pe partea de trivia, daca as fi intrebata care e trupa pe care am vazut-o cel mai des live in 2012, aceasta este Sunset in the 12th House. Yup – intai Ghostfest, apoi DBE 4, si acum, in deschidere la DDD. Mai mult decat atat, prezenta lor la acele evenimente a determinat-o in mare masura pe a mea – altfel spus, imi place la nebunie cum suna si n-as rata nicio ocazie de a-i revedea. Cu la fel de multa nerabdare cum am asteptat Dar de duh, astept si albumul lor de debut, Mozaic, pentru ca deja am melodii favorite dar nu le pot asocia un nume – de exemplu, mi-a placut mult penultima piesa interpretata in Fabrica, mai spre post-rock si mai dreamy. Pentru cine nu i-a ascultat chiar deloc, Desert’s Eschaton ar putea fi un punct de pornire, mai ales ca au inceput cu ea sambata seara:

Despre Nomega ma tem ca nu stiam prea mult, de data asta nu mi-am facut foarte bine ‘lectiile’, ascultasem doar putin albumul lor, Deimos, cu cateva zile inainte de concert. Asa am si recunoscut intro-ul de la prima melodie, Nekkara, care e si pe soundtrack-ul serialului Twin Peaks. Albumul il puteti asculta aici, dar mai bine cumparati-l, o sa aveti o supriza draguta, in spiritul DIY. Cat despre muzica ce sa mai spun, ma tem ca voi fi subiectiva pentru ca orice trupa care aduce o chitara branduita cu un “miau” a castigat deja inima unei iubitoare de feline J Lansad la o parte micile detalii care uneori fac diferenta, vorbim de un stoner psychedelic care suna frumos, s-au potrivit in context, mi-a placut ce am auzit, mi-as dori sa repet experienta. Din Timisoara, vad ca vin numai surprize muzicale placute.

A urmat un scurt moment de pauza si indicatii pentru reglarea sunetului, apoi in sfarsit Dordeduh pe scena. Sincera sa fiu, pe primele doua melodii, urarile mele de “bine” se mutau de la lumina la sunet, asta pentru ca se auzea cam prost. De scena nici nu o sa mai detaliez, era incarcata de instrumente dar cei care le manuiau abia daca mai aveau loc, am admirat-o pe Gallalin pentru atentia (si gratia) cu care incerca sa se miste intre clape si xilofon, dar si pe Sergio care se odihnea stand pe jos, pe scena, dupa cate o lectie furtunoasa de maiestrie la tobe. Totusi, sunetul s-a reglat pe parcurs si am fost surprinsa cat de bine poate sa sune E-an-na live, in conditiile in care nu e neaparat preferata mea pe CD (si cu Flacararii mi s-a intamplat la fel). Vocea lui Huppogramos suna nemaipomenit de bine aici (stiu, e ca si cum as redescoperi roata), si un alt lucru care mi-a placut la el a fost comunicarea permanenta, degajata cu publicul. Aveam impresia unei reuniuni a unui grup de prieteni, mai mult decat a unui concert ‘formal’. Jind de Tronuri e o alta piesa de rezistenta si live, si pe inregistrari, fiind preferata mea eram foarte curioasa cum o sa sune si nu m-a dezamagit. Ultimele minute, care aduc a strigaturi la hora, au fost de pe inregistrare si publicul a tinut ritmul aplaudand, moment care mi-a adus cel mai larg zambet sincer din ultima luna. Concertul s-a incheiat cu Dojana, surprinzator tulnicele au avut loc pe scena, in jurul meu o parte din public stia deja versurile pe de rost. Vorbim de melodia pentru care a fost filmat si primul videoclip (mai urmeaza doua!), videoclip care a fost filmat exceptional de Costin Chioreanu, care a devenit viral la scurt timp dupa lansare si care m-a facut sa nu aud decat toaca si sa nu vad decat soare, multa vreme.

Vreau sa inchei spunand ca, cel putin pentru mine, nu are nicio importanta asteptarea, parerea unora sau a altora, comparatiile de niciun fel – stiu sa recunosc ceva bun cand ascult in casti (sau in boxe), si Dardeduh e un album nemaipomenit de bun, de la primul pana la ultimul minut. Mi-a placut atmosfera de la lansare, cu siguranta o sa-i revad anul viitor, dar sper sa se intample cat mai curand.

A.

Setlist DDD:

1. Pandarul

2. Cumpat

3. E-an-na

4. Calea Rotilor de Foc

5. Jind de Tronuri

6. Flacararii

7. Zuh

8. Dojana

[slideshow_deploy id=’3325′]

1 comments

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.