Drob de miel, o tradiţie românească de Paşte! Aşa se zice.

Drob de miel, friptură de miel, pască, ouă roşii, sunt cateva dintre tradiţiile bucatăriei româneşti cu ocazia Zilei de Paşte. Cel puţin aşa aflăm din toate articolele dedicate Paştelui şi meniului “tradiţional” românesc pentru această perioadă.

Ceea ce nu am reuşit eu să aflu e de unde până unde a devenit drobul de miel preparatul specific românesc de Paşte? Adică… ce origini are, de unde până unde, prin ce alte zone din Europa, sau din lume, mai găsim un preparat asemănător cu drobul de miel…

E suficient de ciudat faptul că la mai multe căutări online nu am găsit nimic relevant ci aceleaşi referiri abstracte la “tradiţia populară românească” şi la “bucătăria românească“, chiar dacă posibil ca la o căutare mai amănunţită în literatura de specialitate să reuşesc să dezleg misterul drob de miel in bucătăria românească.

Din căutările mele, un preparat oarecum asemănător cu drobul de miel ar fi haggis-ul scoţian, care are la bază tot măruntaie de miel tocate, doar că aici se cam opreşte orice asemănare. Dacă drobul se bagă la cuptor şi se face cu măruntaie, umplutura de haggis se fierbe pur si simplu in stomacul de oaie.

Aşa cum se întâmplă cu mai toate preparatele, există mai multe variante de drob de miel, cu ou, fără ou, cu mai mult sau mai puţină verdeaţă… eu unul sunt obişnuit cu varianta din link. Nu sunt un mare amator de miel, dar.. din an în Paşti merge un drob de miel sau o friptură de miel şi nu în ultimul rând o ciorbă de miel.

Pentru restul anului, sunt atât de multe alte reţete culinare, încât se găseşte întotdeauna câte ceva potrivit cu inspiraţia de moment sau cu conţinutul frigiderului.

Închei cu rugămintea ca oricine are o idee despre cum a ajuns drob-ul de miel cel mai românesc preparat tradiţional de Paşti să îmi lase câteva detalii sau un link.