Educatia: responsabilitatea Statului sau a părinților?
Educația tinerei generații e responsabilitatea părinților sau a Statului, e vina părinților că elevii nu mai au pic de respect pentru școală și profesori, sau e vina sistemului care nu le oferă de cele mai multe ori decât programe rupte de realitate și profesori adesea mult prea slab pregătiți?
În ultimii douăzeci de ani sistemul de învățământ nu a fost decât o unealtă cu care politicienii, fără cea mai mică urmă de responsabilitate, s-au jucat cu programe, planuri, manuale alternative, tot felul de tipuri de examene și alte inovații care cele mai multe ori erau strâns legate de tot felul de interese de grup.
Ideea articolului, dscuția legată despre responsabilitate mi-a venit zilele trecute citind declarația halucinantă a Ministrului Învățământului
“Nu a existat subiecte pe pagina de internet, a existat decât un mesaj care nu a fost postat la 8.34…”
dar și aiurelile lui Victor Ponta, probabil cel mai iresponsabil Prim Ministru pe care l-a avut România
”vă anunţ public susţinerea mea, pentru ideea de a încerca să facem nişte examene normale pentru oameni normali, cei foarte buni, sigur, iau nota 10, cei mai puţini buni iau mai puţin, cei care nu sunt deloc pregătiţi pică. Dar nu cred că scopul unui guvern şi al unui ministru este să fie fericit câţi copii a mai distrus.”
Declarație făcută în contextul rezultatelor de la Evaluarea Națională acolo unde au promovat 76% din elevi, asta în condițiile în care toată lumea afirmă că subiectele au fost jenant de ușoare, așa cum o demonstează și faptul că din cei care au luat note peste 5, un sfert au obținut s-au obținut între 8 și 8.99 la Română și/sau între 9 și 9.99 la Matematică.
Și cu toate astea un sfert, adică 1 din 4 elevi n-a fost în stare să ia 5. Respectivii sunt probabil, la sfârșitul clasei a VIII-a, la limita analfabetismului, ceea ce e foarte trist.
De ce am avut examen de evaluare ușor? Ne spune exact același Domn Ponta:
Vă felicit în mod special pentru faptul că nu v-aţi lăsat impresionaţi de tot felul de frustraţi, care au satisfacţii sadice că pică cât mai mulţi elevi. Eu cred că rolul nostru nu este să dăm satisfacţii sadicilor, ci trebuie să vedem: cine nu are nivelul corespunzător, sigur, pică examenul sau ce este, cine nu, între 5 şi 10 sunt o mulţime de diferenţe. Dar sistemul din 2010 – 2011, când era ‘campionatul naţional’ câţi copii distrugem şi câţi părinţi ne batem joc de ei, este bine că a încetat, frustraţii s-au dus unde le este locul.
Cred că e suficient ca să ne facem o idee despre modul în care e gândită ”politica educațională” în guvernul Ponta.
Trebuie să recunosc că în primă fază m-am gândit că până la urmă responsabilitatea educației, a ceea devine un copil este în definitiv a părintelui, mai ales în contextul în care se știe de ani de zile că sistemul de invățământ e cum e. După care mi-am dat seama că vorbesc din perspectiva unui absolvent de Litere, a unui profesor (teoretic), că într-adevăr în cazul meu ar fi chiar trist să las educația propriilor copii pe seama ”Statului”, dar că pur și simplu nu toți părinții au calitățile, pregătirea sau chiar și timpul necesar pentru a urmări traseul educațional al copilului lor.
Există câteva motive pentru care plătim impozite către stat, iar unul din ele e tocmai Învățământul, una din responsabilitățile (care oricum nu sunt foarte multe) oricărei guvernări. Cu atât mai mult cu cât ”în mod tradițional” ne lăudăm cu super rezultatele ”școlii românești”, rezultate care din păcate de vreo 10 ani încoace încep să fie mai degrabă istorie.
Oricât aș vrea să pun responsabilitatea pe umerii părinților, realitatea e că… Ministerul învățământului e singurul și unicul responsabil de ceea ce se întâmplă în școlile românești. Că în fruntea lui ajung specimene ca acest Pricopie… asta e o altă discuție, poate chiar și mai tristă.
Sincer să fiu, eu mă gândesc serios la școli private sau la alte variante alternative pentru momentul în care vom fi nevoiți, soţia mea şi cu mine, să luăm o decizie în acest sens.
Voi ce ziceți, credeți că ce se întâmplă în școală e responsabilitatea autorităților sau și a părinților? Ce planuri aveți cu copiii voștri?