Festivalul Devoratorilor de cărţi are loc între 6-19 octombrie şi oferă discount de până la 90%, vorba haştagului: reduceri, noutăţi, cărţi cadou.

Pe principiul să dăm cărţi la toată lumea, festivalul nu poate decât să bucure… pe toată lumea, cu atât mai mult cu cât se întinde pe vreo două săptămâni aşa că ai şi timp să te gândeşti şi răzgândeşti

Entre nous soit dit, mai nou termenii “happy hour”, “promoţie”, “ocazie”, au devenit un nonsens. În fiecare zi eşti aproape agresat de noi şi noi promoţii şi ocazii, care mai de care mai unice de neratat şi de “wow”.

E greu de spus dacă per total toate promoţiile astea, dincolo de creşterea cantitativă a vânzărilor, fac cu adevărat bine literaturii şi culturii în general. Teoretic da, practic e de discutat.

Astăzi însă mă opresc doar la acest minunat “artwork” ce promovează Festivalul devoratorilor de cărţi, un afiş frumos, colorat, în principiu reuşit din punct de vedere vizual.

Păcat de mesajul pe care îl transmite: cartea e ieftină, cartea e consumabil, cunpără cât mai multe cărţi. Un mesaj care trivializează ceea ce ar trebui să fie relaţia cu cartea şi in extenso cultura.

Îmi veţi spune că există totuşi cărţi mai slabe, de tip fast-food. Corect.

Să concepi însă în acest fel o campanie mi se pare degradant, un mesaj care duce cultura în direcţia vulgarizării (şi nu în sens bun).

Deh, asta e lumea în care trăim, o epocă în care ştim sigur că se vând şi se cumpără tot mai multe cărţi, dar nu e foarte clar dacă se mai şi citesc.

Nu e rolul “mall-urilor online” să civilizeze societăţi şi nici să sprijine cultura (chiar dacă sunt pe primul loc pe piaţă) dar chiar şi aşa mi se pare extrem de tristă şi neinspirată imaginea campaniei.

Credeţi că exagerez şi că dau prea mare importanţă unui afiş conceput până la urmă ca să vândă?