Goran Bregovic (şi) manelistul

Stăteam zilele trecute de vorbă cu prietenul meu Daïmon despre concertul lui Goran Bregovic şi al lui Wedding and Funeral Band de la Sala Palatului, de fapt despre afişul pe care îl împarte cu Florin Salam, prim-manelist oficial al României în 2014.

Deşi ştiam că povestea se întâmplă în contextul turneului de promovare a albumului Champagne for Gypsies, eram pe punctul de a ajunge la concluzia că totuşi e prea mult chiar şi pentru Goran, care toată viaţa a jonglat cu muzica tigănească, acordurile balcanice şi rock-ul.

Recunosc că în prima fază mi s-a părut o chestie mega-deplasată, de o corectitudine politică sau poate comercială deranjantă, faptul că pe scena de la Sala Palatului va urca şi Salam. Am aflat însă mai multe despre albumul Champagne for Gypsies, avea Daïmon ăsta nişte informaţii “mai pe surse” şi am înţeles un pic altfel “apropierea” de manele şi colaborarea cu Salam.

În ultimii ani Bregovic s-a implicat puternic în campanii de intergrare a minorităţilor Roma şi Sinti din zona Balcanilor şi nu numai. În 2009 a lansat albumul Alkohol: Śljivovica & Champagne pentru care şi-a dorit o continuare care să asigure un impact mai mare în rândul comunităţilor dar şi la nivelul întregii Europe. Goran a tot oscilat între “ Teško je, to ne može biti učinjeno” şi “Da vidimo kako možemo” adică între “e greu, nu se poate” şi “hai să vedem cum se poate.”

Întzr-un final a venit şi soluţia, varianta câştigătoare, adică implicarea unor artişti reprezentativi pentru zona asta în proiect. În consecinţă pe Champagne for Gypsies apar “francezii” The Gypsy Kings, Florin Salam, elveţianul Stephan Eicher, tânăra interpretă irlandeză Selina O’Leary şi nu în ultimul rând Eugene Hütz solistul celor de la Gogol Bordello punk-erii cu origini balcanice din Manhattan.

A ieşit un material eclectic, dinamic, cu o parte din piese purtând evident amprenta invitatului, în timp ce altele (aici intră piesa cu Salam, adică Florin Salam) urmează mai degrabă reţeta Goran Bregovic & Wedding and Funeral Orchestra.

În ciuda afişul pregătit pentru concertul de la Sala Palatului, interpretul român are doar o colaborare pe album şi, dacă nu mă înşel, nici nu a apare (aşa cum nu apare, e drept, nici Selina O’Leary) în trailerul oficial al albumului.

După toate astea m-am liniştit, nu a dat-o Goran în manelisme, iar pe de altă parte, nici nu e unul din hipsterii ăia (tot mai numeroşi în spaţiul mioritic) care consideră că e cool şi politic corect să se apropie de manele sau de muzica ţigănească, indiferent de calitatea acesteia.

A propos de asta, într-un interviu pentru Deutsche Welle vorbeşte despre ce înseamnă “ţigan” pentru el:

Apelativul, noţiunea, are pentru mine aceeași valoare metaforică ca ţi cea de cowboy. Este cineva care nu are aceeași traiectorie cu ceilalți. Și atunci știi că sunt destul de multe lucruri moderne, care sunt foarte “tigan”. Gânditul doar la ziua de azi, nu la cea de ieri sau cea de mâine – asta e o concepţie ţigănească. Apoi, de asemenea, această idee de a pleca [in vacanţă] în iulie sau august. Dintr-o dată toată lumea devine ţigan pentru o lună. Deci, în fiecare dintre noi există un tigan care așteaptă să se trezească din când în când.

Sigur, idealizată şi foarte optimistă, viziunea lui Goran Bregovic se explică şi prin apartenenţa lui la un spaţiu în care până la un moment dat multuculturalitatea era o realitate firească a vieţii de zi de zi.

Chiar dacă mi-am lămurit dilema cu Bregovic şi manelistul, şi m-am convins că omul nu s-a schimbat, nu o să merg deseară la concert, dar recunosc că sunt curios de ce va ieşi la faţa locului.

 

Fundaţia Friends For Friends şi al lor Creative Fitness Studio via Blogal Inititative au propus o temă de concurs care m-a inspirat pentru articol.

Capitolul cu povestea despre trecerea de la “e greu, nu se poate” la “ hai sa vedem cum se poate” l-am bifat. Cât despre partea cu “ajutorul primit” pe plan personal şi profesional în cazul unei participări la un curs intensiv de creativitate, apăi treaba e că la un moment dat o să am şi eu copii şi nepoţi, şi mi-ar prinde bine un boost al skillurilor creative ca să pot produce poveşti simpatice.

Într-un registru mai serios, pe plan profesional, în mai toate domeniile, creativitate înseamnă capacitatea de a oferi soluţia perfect adaptată într-un anumit context, plecând de la înţelegerea şi analiza stării de fapt. Iar capacitatea asta se mai şi exersează.

Deşi nu cred că a urmat vreunul din atelierele CFS, de-a lungul carierei lui, Goran Bregovic a dat dovadă de în luarea multor decizii de creativitate, aşa cum o defineşte Vlad Tăuşance trainer Creative Fitness Studio:

“Creativitatea a devenit o necesitate, nu mai este un moft sau un privilegiu. Avem nevoie zilnic de viteză de reacție, de capacitatea de a interpreta informații noi, de idei bune și de alegeri deștepte”.

Ceea ce ne doresc şi nouă.