Herve Bazin – Vipera sugrumată

Vipera sugrumată, sau mai bine spus Cu vipera în pumn, este romanul de debut al autorului francez Herve Bazin. Apărut în 1948, volumul marchează trecerea autorului de la poezie la proză.

Bazin avea atunci la activ aproape 15 ani dedicaţi poeziei, chiar şi un volum lansat, dar nu reuşise să impresioneze… La sugestia lui Paul Valery, se va reoreinta însă spre proză… o alegere inspirată.

Cu o puternică tentă autobiografiică, Vipera sugrumată face parte dintr-o trilogie dedicată copilăriei şi tinereţii lui Jean Rezeau (Cu capul de pereți – La Tête contre les murs şi Moartea căluțului – La Mort du petit cheval au apărut la interval de câte un an).

Bazin are curajul de a face o cronică de familie al cărui subiect este lupta surdă dintre copii şi o mamă haină, o luptă în care tinerii fac planuri şi chiar încearcă să îşi ucidă propria mamă.

La un alt nivel avem o confruntarea dintre două lumi, dintre vechea burghezie franceză, nevoită să se lupte cu sărăcia şi mai ales incapabilă să se adapteze realităţilor secolului XX în care vechea separare a claselor sociale nu mai are nici un sens, şi o lume plină de posibilităţi pe care o descoperă tânărul Jean Rezeau.

În rezumat, Vipera sugrumată este povestea a trei fraţi, care, după moartea bunicii, în mai mult decât austera locuinţă a familiei, Jean Rezeau şi fratele lui Ferdinand vor fi luaţi in primire de parintii lor, ce se intorc din China împreună cu cel mai mic frate, Paul.

Copiii descoperă că mama lor e o adevarată scorpie. Impune un regim sparan, sau mai degrabă draconic, ii jigneste, ii umileste si adeseori ii loveste, cu multă cruzime probabil, ca să nu ajungă nişte pămpălăi ca şi propriul ei soţ.

Pe măsură ce cresc, adolescenţii dau o replică tot mai consistentă denaturatei lor mame. Folcoche, un nume extrem de inspirat, o construcţie alcătuită din Folle şi Cochonne… ce se poate traduce prin “scroafă nebună” (scroafă domnilor traducători, scroafă),

O mare parte a romanului surprinde încleştarea aceasta de un dramatism dus dincolo de patologic, un adevărat război între mamă şi propriii ei copii, o luptă a cărei tensiune e redată inspirat de către autor.

Romanul lui Bazin înseamnă însă mai mult de atât. Prin intermediul lui Jean, regăsim căutările autorului aflat între două lumi, cea a burgheziei din care face parte, în care copiii sunt bătuţi cu biciul, dar… care nu acceptă muncitori sau ţărani la aceeaşi masă, şi lumea nouă ce înseamnă socialism, egalitate şi un alt respect pentru fiecare fiinţă umană.

Meritul autorului este tocmai acesta, a ştiut să scoată povestea din particular şi să îi confere dimensiunea de roman al unei epoci cu personaje emblematice.

Apropo de epoci şi personaje, romanul prezintă într-adevăr o lume deja greu de înţeles pentru un cititor din secolul XXI, tensiunea psihologică pe care a reuşit însă autorul să o creeze şi să o redea fac lectura cât se poate de interesantă. Cel puţin pentru mine.

Nu am o concluzie pentru aceste rânduri, la drept vorbind sunt din nou tentat să regândesc întreg formatul acestor articole cu “impresii de lectură”, literatul din mine nefiind tocmai mulţumit de abordarea asta “razantă” care nu lasă loc de prea multe.

Recomand romanul Vipera sugrumată celor care apreciază o scriitură bună, cred că în franceză e încă şi mai plin de sens(uri).

A fost prima mea întâlnire cu Herve Bazin, un autor la care voi reveni cu siguranţă.