Humanitas, Andrei Pleşu, profesionalism, angajaţi şi isterie online

După părerea mea ar trebui ca orice angajat din reţeau Humanitas să îl recunoască pe Andrei Pleşu şi pe oricare alt colaborator important al editurii.

(foto)

Povestea pe scurt a ştirii false care a creat o mică isterie online zilele trecute:

Se spunea că Andrei Pleşu ar fi cumpărat nişte cărţi dintr-o librărie Humanitas din Sibiu, angajaţii nu l-ar fi recunoscut aşa că nu i-au oferit reducerea de 40% a editurii pentru colaboratori (autorii pe care îi publică?).

Revoltat de acest afront, chiar din uşa librăriei, Pleşu l-ar fi sunat pe Liiceanu cerându-i nici mai mult nici mai puţin decât să îl dea afară pe ignobilul angajat care nu l-a recunoscut.

UPDATE: In comentarii puteti gasi o continuare a intregii povesti. Andrei Plesu a publicat un material in care confirma varianta lui Radu Vancu, exista insa surse care sustin ca telefoanele respective ar fi existat. 

Eu nu trag concluzii, pur si simplu incerc sa pun la dispozitie toate informatiile.

Realitatea a fost cu totul alta, deşi nu a fost recunoscut, Andrei Pleşu nu a dat nici un telefon, iar totul a plecat de la o discuţie internă a celor de la Humanitas fără nici o legătură cu domnii Pleşu ori Liiceanu.

 

Întreaga poveste e rezumată de raduvancu.unspe.com.

Cred în indignarea autentică a autoarei articolului iniţial de pe acestblogdenervi.ro publicat probabil din primul impuls, un impuls care uneori mai şi trădează.

Trist e că povestea a fost preluată şi de zarişti “teoretic”profesionişti, de la care ai mai multe pretenţii decât de la un blogger (care în definitiv scrie mai mult sau mai puţin pentru el). Între timp o parte din materialele respective au fost modificate, altele sunt chiar şterse.

 

Între timp lucrurile s-au lămurit, a fost o mare neînţelegere, în urma căreia, din păcate vor fi destui oameni care vor rămâne cu impresia că Andrei Pleşu e un megaloman răzbunător şi zgârcit, nu de alta, dar în cazurile de acest gen… dezminţirile nu mai ajung la toată lumea.

 

Librarii sunt plătiţi ruşinos şi poate că pretenţia ca aceştia să îi recunoască pe Andrei Pleşu ori pe orice alt colaborator al editurii să vi se pară exagerată.

 

Ei bine nu e, pentru că aici nu vorbim neapărat de Andrei Pleşu, persoana publică, ci de Andrei Pleşu colaboraorul anagajatorului, cel care a publicat zeci de volume la Humanitas.

 

Pe de altă parte.. neprofesionalismul nu e neapărat la angajat ci la angajator, cel care ar trebui să se asigure că astfel gen de situaţii sunt evitate (o listă cu cei care beneficiază de reduceri, cu poze, scurte şedinţe de informare pe această temă a noilor angajaţi, soluţii şi variante sunt o mulţime).

 

Motivul pentru care scriu rândurile astea, deşi povestea începe să devină istorie, este pentru că avem în faţă un caz care reflectă perfect lipsa de profesionalism din societatea noastră.

O lipsă de profesionalism pe care o regăsim în presă dar şi la angajaţi şi angajatori, pur şi simplu ca atitudine de lucru.

 

O tristă expresie a autohtonului “las că merge şi aşa”.