Interviu The Boxer Rebellion – Piers Hewitt (ro/engl)

The Boxer Rebellion, o trupă indie / art-rock cântă în premieră la Bucureşti în cadrul evenimentului cu care Deck Sounds deschide al doilea sezon, vineri, pe 7 noiembrie 2014 în Colectiv.

The Boxer Rebellion sunt Nathan Nicholson (voce, chitara, clape), Andrew Smith (chitara), Adam Harrison (bas) şi Piers Hewitt (tobe) cel care a răspuns întreărilor mele (Thanks mate!). Trupa s-a format în Londra, la începutul anilor 2000 şi după o scurtă perioadă în care au activat sub numele de Slipperman, au debutat cu EP-ul The Boxer Rebellion în 2003, material urmat de patru albume de studio, Exits (2005), Union (2009), The Cold Still (2011) si Promises (2013) dar şi de câteva compilaţii şi materiale live.

The Boxer Rebellion fac parte din noul val brit-rock, dar păstrează ceva din clasici, puteţi afla mai multe despre ei, dar şi despre evenimentul Deck din Colectiv pe facebook.com/decksounds.ro sau pe pagina concertului The boxer Rebellion & Velosonics.

 

Acestea fiind spuse, ii dau cuvântul reprezentantului trupei (mai jos e şi varianta originală în engleză / for english scroll down):

 

1. De ce aţi ales numele The Boxer Rebellion, ce înseamnă pentru voi acest nume?
Ne-a luat ceva timp în 2002 să alegem un nou nume, probabil vreo 3 luni. E o treabă destul de greu e făcut şi în plus, există deja o grămadă de nume proaste de trupă. În cele din urmă, ne-am uitat, mai degrabă cu disperare, într-un dicţionar politic şi am ajuns până la litera B, acolo unde am dat peste The Boxer Rebellion. A fost cu adevărat primul nume care ne-aplăcut tuturor. Evident nu avem nici o legătură cu evenimentul istoric.

2. Cum ați descrie muzica voastra? Spuneţi-ne câteva lucruri despre primii ani de activitate ai trupei, despre Slippermen și despre evoluţia The Boxer Rebellion.
Slippermen a fost un moment relativ ciudat. Ne-am format aproximativ în perioada în care trupele acustice aveau foarte mare succes în UK şi Nathan scria foarte mult (piese) în direcţia asta. Cred că ne-a luat vreo doi ani de cântat împreună să ne definim un sound original pe care să se poată auzi şi propria noastră influenţă. Piesele noastre timpurii aveau cu siguranţă un sound care amintea de BRMC și Interpol, în opinia mea. Puteți “auzi” asta în Watermelon, care a fost un adevărat punct de cotitură în definirea identităţii noastre din punct de vedere creativ. Astăzi consider că suntem mai “epici” dar, în acelaşi timp, scriem piese mult mai catchy, ceea ce e rezultatul experienţei pe care am acumulat-o în tot ceea ce înseamnă crearea / compunerea de piese.

3. Care au fost trupele care v-au influenţat ca adolescenţi și ce putem asculta pe iPod-ul vostru zilele astea?
Eu ca adolescent, îmi amintesc că “am început” muzica cu Spin Doctors. Sunt destul de depăşiţi azi dar aveau un sound de baterie excelent care mă făcea să încep să cânt şi eu “în aer” în camera mea. Jur că ani de zile puteam să cânt fiecare notă de baterie din Pocket full of Kryptonite. Radiohead si Blur erau probabil cele mai importante trupe pentru mine, când era vorba de ascultat muzică. Eram întotdeauna de partea celor de la Blur în disputa Oasis vs Blur, discuţie care era la ordinea zile în UK în anii ’90. Astăzi revin des la Bombay Bicycle Club, Sharon Van Etten, War on Drugs, Wilco. Îmi place în mod deosebit albumul Americana (The Offsprings). Nu cred că voi renunţa vreodată la asta, ca un fel de Rai al muzicilor de ascultat.

4. TBR e mai degrabă o trupă de studio sau preferați să fiţi pe scenă în fața publicului și a fanilor?
Asta chiar depinde, suntem într-o situaţie excelentă în care avem un echilibru, ceea ce înseamnă că ne permitem să nu mergem deloc în turneu timp de 18 luni, după care să intrăm în hibernare pentru încă un an ca să facem un nou album. Reuşim să facem câte puţin din ambele în perioade scurte, variante pe care eu o prefer de altfel. Consider că în felul ăsta nu ajungi să te plictiseşti niciodată, orice ai face. Dacă ar fi să îmi tai o mână dacă nu îţi dau un răspuns clar legat de o variantă anume, cred că aş alege turneele şi scena. Nu o să mă plicitsesc niciodată să văd locuri diferite şi să întâlnesc oameni diferiți.

5. Muzica voastră apare într-o mulțime de seriale TV și filme (NCIS, CSI: NY, Legit, The Vampire Diaries, The Originals, și așa mai departe). mai mult, chiar apăreţi în filmul “Going the Distance” (2010). Ce credeţi despre toate aceste colaborari, cum a fost să cântaţi propria muzică într-un film?
Filmul, așa cum au ieşit lucrurile, a fost o experiență amuzantă. Cât de mulți oameni ajung să joace într-un film de Hollywood, fără absolut nici o experienţă anterioară! A fost ciudat, dar chiar ne-am distrat foarte tare și experienţa ne-a adus foarte mulţi fani, aşa că nu aş schimba-o cu nimic. Cele 45 de minute de pe covorul roşu în Leicester Square la premiera filmului vor rămâne cu mine pentru totdeauna. O distracţie genială. În ceea ce priveşte muzica noastră şi serialele TV cred că muzica noastră e potrivită pentru acel mediu. Da, am fost norocoși în unele cazuri şi muzica a apărut datorită contactelor pe care le avem, dar per ansamblu cred ca înregistrările noastre vorbesc de la sine. Cea mai mare parte din muzica noastră “funcţionează” mai bine alăturată unor imagini. Este probabil unul din lucrurile pentru care sunt cel mai mândru legat de trupa asta, faptul că o trupă ca a noastră a găsit calea spre ecranele oamenilor.

6. Cu Union, aţi devenit în 2009 prima trupă care a intrat în pentru a intra în Billboard Album Chart doar cu materialul digital. Credeți că epoca CD-ului clasic s-a încheiat?
În mod cert asta e direcţia în care ne îndreptăm. Sunt un colecționar de muzică, de CD-uri dar schimbările din ultimii 2-3 ani în ceea ce priveşte consumul de muzică, m-au făcut şi pe mine să mă întreb dacă mai vreau să continui să cumpăr CD-uri. Cred că va exista întotdeauna loc şi pentru vânzările fizice şi cred că am putea observa o revenire a vinyl-ului care ar putea deveni suportul fizic cel mai bine vândut, asta şi datorită faptului că e mai “colecţionabil”. Muzica digitală oferă o comoditate la care ascultătorii nu vor mai renunţa.

7. Pentru moment nu aveţi o casă de discuri. Aeastă independență vă oferă libertatea de a urma orice direcţie muzicală? Este în această alegere şi ceea ce putem numi o etică DIY?
Da, avem un cuvânt de spus în tot ceea ce face. Acesta este principalul lucru pozitiv atunci când eşti independent. Discutăm foarte mult cu cei din managementul nostru, dar, de exemplu, toată vara nu am făcut altceva decât să ne ocupăm de noul album, fără nici o contribuție reală din altă parte. Managerul nostru a stat intenţionat deoparte aşteptând să avem suficiente piese gata. Asta a fost complet diferit faţă de cum stăteau lucrurile atunci când aparţineam de o casă de discuri. Îmi amintesc de înregistrare albumul în sine (Exits). Am fost nevoiţi să re-înregistrăm şi să re-scriem foarte mult şi cu costuri mari, toate astea după prima tură de înregistrări asta pentru că oamenii de acolo vroiau să se implice prea mult. Nu aveau întotdeauna dreptate. În periaoda asta avem un aranjament independent excelent care pănă acum a şi oferit rezultate.

8. Care este mesajul muzici voastre?
Mesajul unul destul de larg. Nu aș putea spune că muzica în sine are un mesaj particular. Unele piese au, dar noi nu ne dorim decât să facem o muzica bună şi onestă. O chestie “de bază”, dar ăsta e adevărul.

9. Spune-ne câteva lucruri despre concertul de la București, veţi cânta în mare parte piese de pe Promises sau vom avea un mix cu piese de pe toate materialele?
Ei bine, în ciuda faptului că e prima noastră călătorie la București, lucru de care suntem foarte încântaţi, ne apropiem de sfârșitul turneului Promises şi ca urmare acum câteva săptămâni am avut couă concerte speciale la Londra unde am cântat piese de pe primele două albume în prima seară şi piese de pe albumele trei şi patru în a doua. Datorită acestor concerte, acum putem cânta un pic mai multe piese decât în mod normal şi s-ar putea să ne vedeţi revenind la piese mai vechi mai mult decât deobicei, ceea ce ne face o mare plăcere, aşa că, vă promit, nu veţi fi dezamăgiţi.

********************

1. Why The Boxer Rebellion, why did you choose that name, what does it mean for you?
We spent quite a while choosing a new name back in 2002, probably about 3 months. It is quite a hard thing to do and there are a lot of bad band names out there. In the end we were rather desperately looking through a political dictionary and got as far as B and found The Boxer Rebellion. It was genuinely the first name we all liked. We obviously have no connection to the actual event itself.
2. How would you describe your music? Please tell us a few things about your first years, about Slippermen and about the evolution of The Boxer Rebellion. 
Slippermen was a slightly strange time. We got together around the time when acoustic bands were very successful in the UK and Nathan was writing in that fashion a lot. I think for our first gig Todd and Nathan exclusively played acoustics. It probably took us a couple of years of playing together to establish an original sound where we could hear our influences. Our early stuff certainly had a BRMC and Interpol feel to it in my opinion. You can hear that in Watermelon, which was a real turning point in establishing ourselves creatively. Nowadays I can hear that we have got a lot more epic whilst I think writing catchier melodies, which really comes from increased experience in song writing.
3. Which were the bands that influenced you as teenager(s) and what can we find in your ipod playlist lately?the boxer rebellion
For me as a teenager, I remember really getting off on Spin Doctors. It is pretty dated now but they had a huge drum sound which made me play air drums in my bedroom. I swear I knew every drum fill to Pocket Full Of Kryptonite whilst growing up. Radiohead and Blur were probably my biggest go-to bands for general listening. I was always on the Blur side of the fence with the whole Oasis v Blur argument which was strong in the UK in the 90s. Right now I will often come back to Bombay Bicycle Club, Sharon Van Etten, War On Drugs, Wilco. I particularly like Americana stuff. I don’t think I will ever move on from that as a safe haven of listening now.
4. Is TBR rather a studio band or do you prefer to be onstage, in front of the public and fans?
It depends really. We are in an excellent place where we have quite a great balance where we don’t tour for 18 months straight and then hibernate for another year to do a new album. We get to do a bit of both in short bursts which I for one prefer. I think we never tire of one thing that way. If you were about to cut my hand off if I didn’t say one or the other though, I would have to pick touring. I will never get bored of seeing different places and meeting different people.
5. Your music has been featured in lots of TV episodes and films (NCIS, CSI: NY, Legit, The Vampire Diaries, The Originals, and so on). In fact the band featured in the movie ‘Going the Distance’ (2010). What do you think about all that collaborations, and how did it feel to play your own music in a movie? 
The movie, as it turned out, was a hilarious experience. How many people get to be in a Hollywood movie with absolutely no previous experience! It was strange but really we had so much fun and got so many fans off the back of it that I don’t think we would change a thing about it. The 45 minutes on the red carpet in Leicester Square for the premiere of the film will remain with me forever. Brilliant fun.
As for syncing our music on TV, I just think our music suits that environment. Yes we have been lucky on occasions through contacts that we know, but on the whole I think our record speaks for itself. Most of our music works better when put to images. It’s probably what I am most proud of in this band, seeing how often a band of our size has found its way onto people’s screens.
6. With Union, you became in 2009 the first band to enter the Billboard Album Chart on a digital only release. Do you think CD’s, physical’s copy era is over?
It is certainly heading that way. I am a collector of physical music but the change in music consumption over the last 2 or 3 years has even made me think if I want to keep buying physical copies of things. I think there will always be a place for it but I think vinyl could return as the strongest physical item in the market at some stage due to its collectability. There is a convenience to digital music which people just won’t ever turn their back on.
7. For the moment you are unsigned. Does that independence offer you the freedom to follow any musical path you feel like? Is there a DIY ethic choice?
Yes, we do have a say in everything we do. It is the main positive to being independent. We do discuss things heavily with our management, but for example, we have spent the summer just getting on with writing a new album with no real input from elsewhere. Our manager has intentionally kept out of it until we have a lot of stuff finished. This was pretty different to when we were on a label. I remember recording the album itself (Exits). We had to re-write and re-record it a lot, and at great cost, after the initial sessions because some people wanted too much input. They weren’t always right. These days we have a great, independent set up, which has proved itself so far.
8. What’s the message of your music?
That’s quite broad really. I wouldn’t say the music itself has one particular message. Songs themselves do but really, we just stand for good, honest music. Pretty basic but it’s true.

9. Tell us few things about the concert in Bucharest, will you play mostly songs from Promises, or we’ll have a mix of all your releases?
Well, despite this being our first trip to Bucharest, which we are very excited about, we are coming to the end of our touring of Promises and as a result, a few weeks ago we played two special shows in London where we played music from our first two albums one night and music from albums 3 and 4 the second night. As a result we are able to play a few more songs than normal so I think you may see us dip into the back catalogue a bit more than normal, which we enjoy immensely, so I promise you, you won’t be disappointed.

Similar Posts