Interviu cu Christophe Thys – cecilia::eyes (ro, engl, fr)

June 20, 2014   /   byCitadinul  / Categories :  Interviuri

cecilia::eyes au lansat de curând albumul Disappearence, un material care vine după ani buni de pauză. Belgienii care propun un shoegaze cu influenţe dintre cele mai interesante sunt mai vechi cunoştinţe ale publicului de la noi care a avut ocazia să îi şi vadă live în 2010 la Experimental Friday şi în 2012 la Kruna Neios.

10340167_10152424702585330_5117809044976891786_nPrima mea întâlnire muzicală cu cecilia::eyes a avut loc în 2010, atunci când îi descopeream şi pe Kwoon. Pe francezi am şi reuşit să îi văd live, ceea ce sper să se întâmple şi cu cecilia::eyes cât de curând. Până atunci însă, la sugestia Anei C (care l-a cunoscut la Kruna Neios) am realizat un interviu cu Christophe Thys, liderul trupei. În premieră, interviul de azi e disponibil în trei variante, română, franceză şi engleză.

Merci Christophe!

1. Salut Christophe! Noul album cecilia::eyes – Disappearence a apărut de curând, cum a fost primit de public?

Albumul a fost lansat pe 12 mai 2014, l-am prezentat pe 8 mai în cadrul unui concert unic, ocazie cu care am avut şi posibilitatea de a sărbători cei 10 ani de activitate ai trupei într-una din cele mai prestigioase săli din Bruxelles, l’Ancienne Belgique. Publicul a părut sedus de direcţia mai apropiată de ambiental / Shoegaze pe care a luat-o muzica noastră, de artwork, precum si de faptul că discul a apărut şi pe vinil. Cu toate acestea, este un pic dificil să vorbim de feedback şi de ecouri; ne aflăm în plină fază de promovare iar primele cronici din Europa (foarte elogioase până acum) abia au început să fie publicate pe internet și în reviste.

2. Raportându-ne şi la acest ultim material, ce gen de muzică propune Cecilia::Eyes, post-rock, muzică experimentală? Acest gen de clasificări e important pentru tine?

Clasificările nu au nici o importanţă pentru mine, atâta timp cât ceea ce asculți te inspiră și îţi permite să trăieşti sau să retrăieşti emoții sau senzații plăcute. Acestea fiind spuse, jurnaliștii care se grăbesc să să îşi scrie cronica şi care fac scurtături asociind imediat cecilia::eyes curentului post-rock mă agasează oarecum. Astăzi, după patru albume, publicul realizează în final că influenţele noastre muzicale se află în altă parte decât în zona post-rock, uneori la Pink Floyd pentru unii dintre noi, alteori în new wave pentru alţii iar în cazul meu exclusiv în mişcarea shoegaze. E ciudat că nimeni nu şi-a dat seama de asta până acum. Când eram mai tineri, în anii ’90, ascultam mai degrabă The Cure, Cocteau Twins, My Bloody Valentine, Slowdive sau Ride, abia apoi am a ajuns la Mogwai … astăzi, fiecare dintre noi are o gamă largă de influențe muzicale care nu se regăsesc deloc în post-rock.

3. cecilia::eyes a aniversează primii 10 ani de activitate, cum a evoluat muzica voastră în această perioadă, de la un material la alul, de la Echoes From The Attic, Mountain Tops Are Sometimes Closer To The Moon, Here Dead We Lie până la Disappearance?

Am înregistrat Echoes From The Attic, undeva la ţară, în natură, eram tineri fără griji și puţin pretenţioşi la vremea aceea, scopul nostru era acela de a lansa un EP și de a susţine câteva concert, fără să știm exact în ce direcţie urma să mergem. Tot ce știam, era că ne făcea plăcere să cântăm împreună în fiecare săptămână, în podul casei mele și cel mai important, nu simţeam nevoia de a adăuga o voce pe compozițiile noastre …

Lucrurile s-au legat repede mai apoi și am vrut să mergem pe un format mai lung și să compunem cu mai multă convingere astfel ca proiectul nostru să se concretizeze într-o manieră mai profesională.

În momentul respectiv l-am contactat pe Joel Grignard (de la Casa de discuri dEPOT214), care este inginer de sunet și care avea propriul studio la Bruxelles. L-am întrebat dacă am putea înregistra albumul nostru Mountain Tops Are Sometimes Closer To The Moon în studioul lui, iar după aceea am şi semnat cu label-ul său dEPOT214. Scopul nostru era să obţinem un sunet brut şi pur în acelaşi timp, aşa că am înregistrat o mulțime de chitări în stereo cu amplificatoare cu lămpi iar Pierre Vervloesem a muncit foarte mult la mixaj ca să-i dea acel sunet atât de special.

Albumul nostru cu numărul trei Here Dead We Lie a fost precedat de integrarea în trupă a lui Gauthier (chitară). Sunetul chitării lui, cunoștințele sale tehnice cu privire la efecte, la computere și la samples (pe lângă complicitatea noastră muzicală) au făcut ca cecilia::eyes să primească un suflu nou. După câteva luni de repetiții și o perioadă extrem de inspirată (unele piese de pe Here Dead We Lie au fost, de altfel compuse în timpul înregistrărilor la Mountain Tops), albumul a fost înregistrat în aceeași locație și în aceleași condiții ca şi albumul precedent… dar a fost mixat într-o manieră complet diferită de Rudy Coclet, care i-a dat o tuşă mai “floyd”-ană, cu o baterie mai “înfundată” și un sunet mai puțin cristalin.

În sfârşit, Disappearence a fost compus în mod diferit. Piesele noi au fost propuse în principal de Gauthier (chitară) și de mine, plecând de la samples şi de la melodiile noastre pentru chitară (Loreta, Bellflowers, Lord Howe Rise) și apoi celelalte instrumente au fost grefate în mod natural în jurul acestor idei inițiale, dar albumul s-a măscut extrem de dificil, din lipsă de coeziune, de inspirație, pe lângă dificultățile de a programa repetițiile datorate viații noastre private (familie, copii) și profesionale, motiv pentru care a fost nevoie de patru ani pentru a-l realiza.

Albumul a fost apoi înregistrat in noile studiourile profesionale ale casei noastre de discuri, Rubens Studio din Bruxelles. A fost înregistrat şi mixat în întregime de Joel Grignard şi cecilia::eyes. I-am dat o mulţime de indicaţii precise lui Joel pentru partea de mxaj deoarece aveam deja în minte o idee foarte clară a rezultatului final, acesta este motivul pentru care înregistrarea, mixajul si masterizarea au durat aproape un an.

Disappearence este astăzi albumul care îmi seamănă cel mai mult din punct de vedere emoţional şi de care sunt cel mai mândru din punct de vedere artistic pentru că reface într-un final legătura cu primele noastre pasiuni adolescentine pe plan muzical și sonor

4. Unde te simți cel mai bine, în studio sau pe scena? Muzica cecilia::eyes ar fi de ascultat mai degrabă live sau acasă în linişte.

Eu sunt un tip foarte, foarte annxios şi sufăr de “atacuri de panică” (dar mă tratez 🙂 ). De asemenea, timp de câteva luni mi-a fost dificil să ies din casă, să urc pe scenă sau să merg la concerte. Anul trecut aproape că am luat în calcul ideea de a renunţa la tot, mă simţeam obosit de acest mediu, de muzică în general, muzică ce nu mi e pare că evoluează, tot ceea ce ascultam mi se părea doar o clonă (a altei trupe/ altui gen de muzică). Pe scurt, flacăra care ardea în mine atunci când compuneam Mountain Tops se stinsese… Privind retrospectiv, am sentimentul că toate aceste dubiii şi senzaţii dezagreanbile au fosr de fapt fundamentul pentru Disappearence, înainte ca starea mea de sănătate să se amelioreze.

Îmi place foarte mult să înregistrez în studio, pentru că e pentru mine sinteza şi concluzia mai multor ani de muncp de compoziţie şi de asemenea e acel moment în care ne regăsim în spatele uşilor închise, noi membrii trupei, moment în care trăim emoţii puternice şi uneori dificile şi încordate. Îmi plac aceste momente de analiză, care aduc în discuţie ceea ce s-a făcut până la un moment dat. Chiar dacă concertele mi se păreau ceva secundar, astăzi mi-am regăsit dispoziţia de a merge acolo unde publicul ne aşteaptă şi de a comunica emoţiile pe care le trăim atunci când cântăm împreună.

Cred sincer că poţi aprecia la fel de bine muzica cecilia::eyes la nişte căşti audio de calitate, în faţa focului, cu un pahar în mână, ca şi într-o sală bună de concert acolo unde poţi cu adevărat să trăieşti cu noi ceea ce facem cel mai bine, cântăm împreună.

10314554_10152419519070330_8375349054406327229_n

5. Când ești pe scena încerci să comunici să stabileşti o legătură cu publicul sau plonjezi în propriul tău film acustic?

Nu am încercat niciodată să comunic cu adevărat cu publicul atunci când eram pe scenă, nu suntem nici o trupă pop, care, între piese strigă “cum vă simţiţi în seara asta?” sau “sunteţi în formă?”, cu acea nevoie narcisistă permanentă de dragoste şi recunoaştere.

De altfel i-am pasat sarcina aceasta lui Mike (chitară), prezintă trupa foarte pe scurt atunci când avem concert; suntem mai degrabă genul timit şi tăcut.

În timpul concertelor contactul cu publicul nu e ceva ce căutăm în mod special, scopul nostru este mai degrabă să realizăm o comuniune muzicală cu publicul, fără înflorituri. Ne-am păstrat spiritul Shoegaze în care mai degrabă ne uităm la pantofi și pedale atunci când cântăm, chiar dacă ne mişcăm destul de mult pe scenă 🙂 ).

Pe de altă parte, ne place foarte mult să ne întâlnim cu oamenii după concerte, să schimbăm impresii şi să împărtășim sentimentele, senzaţiile fiecăruia din timpul concertului.

6. Din câte ştiu ai o slujbă “adevărată” în viaţa de zi cu zi. Te-ai gândit vreodată la posibilitatea de a face bani din muzica pe care o cânţi?

Într-adevăr toţi cinci avem câte un job fulltime, o familie și o tonă de activități complementare. Cred că, ca orice artist, am vrea ca lucrurile să devină mai profeioniste şi să putem trăi din această activitate artistică, dar cu obligaţiile noastre familiale (pe lângă criza economică), trebuie să ne păstrăm luciditatea şi să rămânem responsabili… Se împlinesc zece ani de când cântăm împreună și am făcut-o întotdeauna cu cea mai mare pasiune și cea mai mare dăruire, dar astăzi, din motive de credibilitate, convingere și angajamente personale, atunci când apar oportunități, le analizăm cu mai multă maturitate şi detaşare decât atunci când aveam 20 de ani. Prin evoluţia lucrurilor nu mai suntem la fel de lipsiţi de griji… Asta nu înseamnă că nu suntem dispuși să mergem cât de departe se poate, dacă merită cu adevărat, în mod cert însă nu în detrimentul familiilor noastre și a celor la care ţinem.

7. Care e de fapt locul muzicii în viața ta?

Încerc să ascult cât mai mult şi cât mai des posibil, în special atunci când sunt în maşină. Astăzi, mai mult ca niciodată, mă bucur când descopăr lucruri noi şi să ascult muzica la maxim ca să mă cufund total în senzaţie. Cu timpul am devenit de asemenea mai exigent, chiar dacă nu mă despart niciodată de anumite trupe de referinţă…

8. Ai putea să aminteşti o parte dintre artiști şi trupele tale preferate? Au influenţat acestea muzica cecilia::eyes?

În ceea ce mă priveşte pe mine e vorba în principal de shoegaze şi ambient: Cranes, Cocteau Twins, Pale Saints, Sailors with Wax Wings, Iliketrains, This Will Destroy You (Tunnel Blanket), My Bloody Valentine, Seefeel…. Dacă nu simţi aceste influențe când asculţi Disappearence, atunci există o problemă :)…

Ceilalți membrii cecilia::eyes ascultă multe lucruri diferite, de la drone la rock progresiv, de la math-rock la new wave sau de la experimental minimalism la dream-pop … Nu suntem complet închişi atunci când vine vorba de alte stiluri muzicale. În ceea ce mă priveşte, adolescența mi-a fost marcată și “legănată” de sonorităţile celor de la Slowdive pe care îi ascult de 20 de ani și pe care tocmai i-am văzut la Paris într-un concert unic, ocazionat de recenta lor reunire.

Am o relaţie foarte bună cu Rachel Goswell (voce) și Christian Savill (chitară), pe care am putut să îi întâlnesc în culise, şi care au primit fiecare albumul cecilia::eyes. Cel mai mare vis meu ar fi acela de a cânta cândva cu ei în cadrul unui turneu european …

Chris and Rachel Goswell from slowdive

 

9. Internetul a schimbat muzica, cel puțin relația publicului cu muzica și artiștii? Asta e mai degrabă un lucru bun sau un lucru rău?

Rețelele sociale și alte platofrme care îi permit unui artist sau unei trupe să îşi crească audienţa nu mai pot fi neglijate sau evitate. Noi suntem de altfel activi săptămânal pe o serie de reţele (MailChimp, bandcamp, facebook, twitter, lastfm, Spotify). Fără aceste rețele cu siguranţă că nu am fi abut fani în cele patru colţuri ale planetei.

Reţelele sociale sunt de asemenea, un mijloc de comunicare de proximitate, deoarece oferă publicului posibilitatea de a contacta direct artiştii iar artiştilor le dă posibilitatea de a intra în contact direct cu profesioniști din această zonă de activitate.

Bandcamp, e mai degrabă o vitrină, un spaţu în care poţi în acelaşi timp să asculţi materialul unui artist dar poţi să îi şi cumperi albumele în mod direct, foarte simplu şi practic (paypal), fără să mai apelezi în mod neapărat la un intermediar. Pentru mine este un instrument indispensabil. Această platformă ne-a permis, de exemplu, să oferim o variantă de precomandă și ediţii limitate ale ultimul nostru album.

În concluzie, această apropiere în comunicarea cu publicul și oportunitățile de dezvoltare artistică pe care le oferă aceste instrumente sunt pozitive, deoarece asigură artistului o formă de independență.

10. Care sunt proiectele cecilia::eyes pentru 2014? Vă gândiţi şi la o revenire în Romînia?

Xavier (tobe) tocmai a părăsit trupa din motive profesionale și de familie. Această plecare era prevăzută încă de acum câteva luni, așa că ştiam că se va întâmpla şi am luat măsurile pentru ca succesiunea să fie una rapidă. Nicolas este cel care își asumă acum rolul de baterist şi o face cu mult talent. Repetăm cu el de o lună şi avem deja suficient material pentru a susţine un setlist de mai mult de o oră. În prezent obiectivul nostru e acela de a compune un nou album, fără a lăsa să treacă patru ani…

În ceea ce priveşte concertele, am primit o serie de propuneri și am planificat concerte în Belgia în această toamnă, vor fi anunţate în curând. Ne-ar face plăcere să cântăm şi în străinătate între septembrie și noiembrie, dar asta depinde bineînţeles de condițiile care ne vor fi propuse și de disponibilitatea, de timpul de care vom dispune.

Bineînţeles ne-ar face mare plăcere să revenim în România dacă asociaţia care ne-a invitat ne-o va propune din nou. Am păstrat o mulțime de contacte și prieteni acolo, așa că ar fi o mare plăcere să îi revedem şi să cântăm din nou în faţa unui public pe care îl iubim atât de mult.

 *******

1. Hi Christophe! The new cecilia :: eyes album, Disappearence is available for several weeks now. What was the feedback you received from the public?

The album was released May 12, 2014 and we presented it on the 8th of May 8, 2014 during a unique concert, which gave us the opportunity to celebrate in the same time the ten years of activity of the band in one of the most prestigious venues in Brussels, Ancienne Belgique. The audience seemed seduced by the more ambient / shoegaze developpement of our music, and by the artwork and vinyl edition of the disc as well. However, it is a bit difficult to present a glimpse of the impact; we are in the midst of promotion and the firsts European chronics (really complimentary so far) are only beginning to be published on the internet and in magazines.

2. Thinking about that new album, Disappearence, and about the old ones, what kind of music offers cecilia :: eyes? Is it post-rock, experimental music? This kind of classification is important for you?

The classification does not matter to me as long as what you listen inspires you and allows you to live or relive emotions or pleasant sensations. That said, journalists eager to write their review who make quick shortcuts immediately associating cecilia::eyes to familiar post-rock tend to annoy me. Today, after four albums, the public finally realizes that our musical influences lie elsewhere than in the post-rock, sometimes in Pink Floyd for some of us, sometimes in the new wave for others, and for myself exclusively in the shoegaze movement. It is strange that no one noticed that before. When we were teenagers in the 90s, we rather listened to The Cure, Cocteau Twins, My Bloody Valentine, Slowdive and Ride, only after that we arrived to the first pieces of Mogwai … and today, each of us has a wide range of musical influences that are not at all found in the post-rock.

3. In fact, since cecilia::eyes celebrated the first 10 years of activity, how has your music evolved during this time, through the four materials : Echoes From The Attic, Mountain Tops Are Sometimes Closer To The Moon, Here Dead We Lie, Disappearance?

We recorded Echoes from the Attic in a studio in the countryside, in nature, we were young and carefree and undemanding at that time, our goal was to release an EP and do some concert dates without really knowing where we were heading to. All we knew was that we were heaving fun playing together every week in my attic and most importantly, there was no need to add a voice on our compositions … Things then quickly evolved and we wanted to go in long format and compose and make new songs with more conviction so that our project become more professional.

I then contacted Joel Grignard (from dEPOT214 label) which is a sound engineer and had his own studio in Brussels. I asked him if we could record our album Mountain Tops Are Sometimes Closer to the Moon in his studio, and after that he signed us to his label dEPOT214. Our goal was tu obtain a pure gross sound, and we had them both, and we recorded a lot of guitars in stereo with tube amps, a large mixing work was done by Pierre Vervloesem to give it that unique sound.

Our third album Here Dead We Lie was preceded by the integration into the group of Gauthier (guitar). The sound of his guitar, his technical knowledge of the effects, of computers and samples (in addition to our musical bond) have contributed to breathe new life into cecilia::eyes.

After a few months of rehearsal and a great inspiration (some pieces of Here Dead Lie We Lie have also been composed during the studio session recording for Mountain Tops), the album was recorded at the same location and under the same conditions than Mountain Tops … but that was mixed completely differently by Rudy Coclet who gave him a more floydienn key with a muffled drum and a less crystalline sound.

Finally, Disappearance was meanwhile composed and produced differently. The new songs have been proposed mainly by Gauthier (guitar) and myself from samples and melodies of our two guitars (Loreta, Bellflowers, Lord Howe Rise) and other instruments were grafted naturally around these initial ideas. The album was difficult to deliver, because of its lack of cohesion, inspiration, besides the difficulties in scheduling rehearsals due to our private life (family, children) and professional, which is why it took four years to compose.

The album was then recorded in the professional new studios of our label, Rubens Studio Brussels. It was completely recorded and mixed by Joel Grignard and cecilia::eyes. We gave a lot of specific guidance to Joel when mixing because we already had in mind a very clear idea of the final result, which is why the recording, mixing and mastering lasted almost a year.

Today Disappearance is the album that ressambles the most to myself, emotionally, and it’s the album I’m most proud of artistically, because finally it makes a returning to our teenager musical and sonic first love.

4. Where do you feel better, in the studio or on the stage? Cecilia :: Eyes’s music would rather be listened to live or at home?

I’m a very very anxious person and I suffer from “panic disorder” (but I treat myself :)). Also, for several months I had been hard for me to leave the house or to go to concerts. Last year I almost thought about quitting everything, I felt tired of this medium, of music in general which did not evolves, or at least that was my impression, because everything I was listening to seemed just a clone of something else. In short, the flame that was burning in me when composing Mountain Tops had passed …. Thinking back I feel that all these doubts and discomfort were the foundations for Disappearance, before my health improves.

I love studio recording because it gives me the summary and conclusion of several years of composition work and also that moment when you find yourself behind closed doors with members of the group and where you live a lot of things, emotionally strong and sometimes difficult and tense. I love that kind of moments of questioning.

And even if the concerts seemed to me secondary, today I found again the envie t to go where the public expects for us and communicate our emotions while we play together.

I sincerely believe that you can both enjoy cecilia::eyes‘s music in a good headset, the corner of a fire, s drink in hand, or in a nice concert hall where you can really live with us what we do best, play together.

5. When you’re on the scene, are you looking to communicate with the public or you dive into your own acoustic movie (so to speak)?

I never really tried to communicate with the public while we’re on stage, we’re not a pop band who shouts between songs “how are you tonight? ” or ” are you ok? “… with that narcissistic need for love and permanent recognition.

Besides, I passed this part of the work to Mike (guitar) who shortly presents the group during our concerts; we’re more of the shy and silent guys.

The contact with the public during a concert is not something we are looking for specifically, our goal is rather to establish a musical communion with the audience, no frills. We kept our very shoegaze spirit where you rather look to our shoes and pedals when playing, even if we really move on stage :).

On the other hand, we love to meet people after the concerts, to exchange impressions and share the feelings of everyone.

6. As far as I know, you have a “real” job for a living. Have you never thought about the possibility of making money with the music you do?

Indeed, we all five work full-time, we have families and tons of complementary activities. I think like every artist, we kinda would like things to become more professional and that we can live from the artistic activity. But with our family obligations (besides the economic crisis), we must stay lucid and responsible … We’we been already playing toghether for ten years now and we always did it with the utmost passion and utmost dedication but today, for reasons of credibility, conviction and personal commitments when we have any opportunity, we analyse it more maturely and then back when we were 20 years. We have become less inconscious by the force of things … This does not mean that we are not willing to go as far as possible, if it really worth it, but certainly not at the expense of our families and of those we hold to heart.

10256220_10152417489770330_4108572238436032774_n

7. Actually, what is the place of music in your life?

I try to listen as much as possible, mainly in my car. Today more than ever, I enjoy discovering new things and listen to loud music, to immerse myself completely. Over time, I also became more demanding, although some reference groups never leave me …

8. Could you name some of your favorite artists or bands? Did they influence the music cecilia::eyes makes?

Reffering to myself, it’s mainly about shoegaze & ambient: Cranes, Cocteau Twins, Pale Saints, Sailors with Wax Wings, Iliketrains, This Will Destroy You (Tunnel Blanket), My Bloody Valentine, Seefeel … If you do not feel these influences listening Disappearance, there is a problem, there 🙂 …
The other members of cecilia::eyes listen many different things, from drone too progressive rock, from math-rock to new wave or from experimental mimimalism to dream-pop … Actually we are not completely closed to other musical styles actually.

My adolescence was marked and rocked by the sound of Slowdive a band I listen for 20 years now and I just attended last week in a unique concert in Paris with the occasion of their recent reunion. I have a very good contact with Rachel Goswell (vocals) and Christian Savill (guitar) that I met backstage and who received both the cecilia :: eyes’s album.

My biggest dream is to play with them one day, during a European tour …

9. The Internet has he changed the music, at least the public’s relationship with music and artists? And this is rather a good thing or rather a bad thing?

The social networks and all the tools that offer the possibility to enlarge the audience of an artist or a group cannot be ignored. As a matter of fact we are very active on a weekly basis (mailchimp, bandcamp, facebook, twitter, lastfm, spotify). Without these networks, we probably would not have fans all over the world.

They also represent a good channel for the proximity communication because they offer the public the opportunity to directly contact the artist and to the artist the opportunity to be in direct contact with professionals with the ssame interests.

Bandcamp, is rather a showcase where you can both listen to the material of an artist and buy directly, immediate and on a simple way (paypal) the albums, without going through an intermediary. It is for me an indispensable tool. This platform has allowed us, for example to provide a preorder and limited versions of our last album.

In conclusion, this proximity of communication with your audience and the artistic development opportunities offered by these tools are very positive because they give to the artist a form of independence.

10. What are cecilia::eyes’s plans for 2014? Do you think about another cocnert in Romania?

Xavier (drums), left the band for professional and family reasons. This departure was scheduled since a few months, so we were warned and took the right decisions to make a quick and efficient succession. Nicolas is the one who now assumes the role of drummer with great talent. We repeat with him for a month now and have already enough to keep a set for more than an hour. Our goal now is to compose a new album without waiting for four years ti pass …

Talking about concerts, we have received some proposals and planned concerts in Belgium this fall. They will be announced shortly. We would like to play abroad between September and November, but it obviously depends on the conditions that we will be proposed and of the availability we will have.

Of course, it would make us very happy to return to Romania if the association who invited us previousely in Bucharest will propose again. We kept a lot of contacts and have friends there so it would be a great pleasure to see again these people and play again in front of the public that we love so much.

 ******

1. Salut Christophe! Le nouvel album de cecilia::eyes – Disappearence, est paru il n y’a pas très longtemps. Quel a été le feedback que vous avez reçu de la part du public?

L’album est sorti le 12 mai 2014 et nous l’avons présenté le 8 mai 2014 lors d’un concert unique, qui nous a permis par la même occasion de célébrer nos dix années d’activité avec le groupe, dans une des plus prestigieuses salles de Bruxelles, l’Ancienne Belgique. Le public a semblé séduit par la tournure plus ambiant/shoegaze que notre musique a prise, ainsi que par l’artwork et le pressage vinyle du disque. Cependant, c’est un peu difficile d’entrevoir actuellement les retombées ; nous sommes en pleine phase de promotion et les premières chroniques européennes (très élogieuses jusqu’à présent) commencent seulement à être publiées sur internet et dans les magazines.

2. En nous rapportant aussi à ce nouveau matériel, quel genre de musique propose cecilia::eyes? C’est du post rock, de la musique expérimentale? Ce genre de classification, est elle importante pour toi? 

La classification n’a aucune importance pour moi, tant que ce que tu écoutes t’inspire et te permet de vivre ou revivre des émotions, ou des sensations agréables. Cela dit, les journalistes pressés d’écrire leur chronique et qui font de rapides raccourcis en associant immédiatement cecilia::eyes au courant post-rock ont tendance à m’agacer. Aujourd’hui, après quatre albums, le public prend enfin conscience que nos influences musicales se situent ailleurs que dans le post-rock, parfois dans Pink Floyd pour certains d’entre nous, parfois dans la new-wave pour d’autres et pour moi, exclusivement dans le mouvement shoegaze. C’est étrange que personne ne s’en soit aperçu précédemment. Quand on était ados, dans les années 90, on écoutait plutôt The Cure, Cocteau Twins, My Bloody Valentine, Slowdive ou Ride, ensuite sont seulement arrivés les premiers Mogwai… et aujourd’hui, chacun d’entre nous a une vaste palette d’influences musicales qui ne se retrouvent pas du tout dans le post-rock.

3. En fait, puisque cecilia::eyes fête déjà les premiers 10 ans d’activité, comment a évolue votre musique pendant ce temps, a travers les 4 matériels: Echoes From The Attic, Mountain Tops Are Sometimes Closer To The Moon, Here Dead We Lie, Disappearance? 

Nous avons enregistré Echoes from the Attic dans un studio à la campagne, en pleine nature, nous étions jeunes et insouciants et peu exigeants à l’époque, notre objectif étant de sortir un EP et de faire quelques dates de concerts sans trop savoir dans quelle direction on allait.

Tout ce qu’on savait, c’est qu’on trouvait du plaisir à jouer ensemble chaque semaine dans mon grenier et surtout, on ne trouvait aucune nécessité à rajouter un chant sur nos compositions… Les choses se sont ensuite assez vite enchaînées et on a eu envie de passer au long format et de composer avec plus de conviction afin que notre projet se concrétise de façon plus professionnelle.

J’ai alors contacté Joël Grignard (du label dEPOT214) qui est ingénieur du son et avait son propre studio à Bruxelles. Je lui ai demandé s’il était possible d’enregistrer notre album Mountain Tops are sometimes closer to the Moon dans son studio, à la suite de quoi il nous a signé sur son label dEPOT214. Notre objectif était qu’un son brut et pure à la fois en ressorte, et nous avons enregistré pas mal de guitares en stéréo avec des amplis à lampes, un gros travail de mixage a été effectué par Pierre Vervloesem pour lui donner ce son si particulier.

Notre troisième album Here Dead We Lie a été précédé de l’intégration dans le groupe de Gauthier (guitare). Le son de sa guitare, sa connaissance technique des effets, de l’informatique et des samples (outre notre complicité musicale) ont largement contribué à donner un nouveau souffle à cecilia ::eyes.
Après quelques mois de répétition et une très bonne inspiration (certains morceaux de Here Dead We Lie ont d’ailleurs été composés pendant la session d’enregistrement studio de Mountain Tops), l’album a été enregistré au même endroit et dans les mêmes conditions que Mountain Tops… mais a été mixé de façon totalement différente par Rudy Coclet qui lui a donné une touche plus floydienne, avec une batterie plus étouffée et un son moins cristallin.

Enfin, Disappearance a été quant à lui composé différemment. Les nouveaux morceaux ont été proposés essentiellement par Gauthier (guitare) et moi-même au départ de samples et de mélodies de nos deux guitares (Loreta, Bellflowers, Lord Howe Rise) et les autres instruments se sont greffés naturellement autour de ces premières idées mais l’album a été difficile à accoucher, faute de cohésion, d’inspiration, outre les difficultés à programmer des répétitions dues à notre vie privée (famille, enfants) et professionnelle, raison pour laquelle on a mis quatre ans à le composer.

L’album a ensuite été enregistré dans les nouveaux studios professionnels de notre label, le Rubens Studio à Bruxelles. Il a été totalement enregistré et mixé par Joël Grignard et CECILIA::EYES. Nous avons donné pas mal d’indications précises à Joël lors du mixage car nous avions déjà à l’esprit une idée très précise du résultat final, c’est pourquoi l’enregistrement, le mixage et le mastering ont duré presque une année.

Aujourd’hui, Disappearance est l’album qui me ressemble le plus émotionnellement et dont je suis le plus fier artistiquement car il renoue enfin avec nos premières amours d’adolescent sur le plan musical et sonique.

4. Ou te sens tu le mieux, dans le studio ou sur la scène? La musique de cecilia::eyes serait plutôt à écouter live ou chez soi?

Je suis quelqu’un de très très anxieux et je souffre de « troubles paniques » (mais je me soigne ). Aussi, il m’était difficile pendant quelques mois de sortir de chez moi et de jouer ou aller voir des concerts. J’ai presque pensé tout arrêter l’année dernière, je me suis senti fatigué de ce milieu, de la musique en général qui ne me semblait pas évoluer, tout ce que j’entendais me semblait cloné sur autre chose. Bref, la flamme qui brûlait en moi lors de la composition de Mountain Tops s’était éteinte…. J’ai le sentiment, avec le recul, que tous ces doutes et ces sensations désagréables ont constitué les fondations de Disappearance, avant que ma santé ne s’améliore.

J’adore enregistrer en studio car c’est pour moi la synthèse et la conclusion de plusieurs années de travail de composition et aussi ce moment où l’on se retrouve en huit-clos avec les membres du groupe et où l’on vit des choses émotionnellement fortes et parfois difficiles et tendues. J’aime ces moments de remise en question.
Et même si les concerts me semblaient secondaires, j’ai retrouvé aujourd’hui l’envie d’aller là où le public nous attend et de communiquer l’émotion qui nous traverse lorsque nous jouons ensemble.

Je pense sincèrement que tu peux aussi bien apprécier la musique de CECILIA ::EYES dans un bon casque audio, au coin d’un feu, un verre à la main, que dans une chouette salle de concert où tu peux vraiment vivre avec nous ce que nous faisons le mieux, jouer ensemble.

10325555_10152419516935330_5888845272502568165_n

5. Quand tu es sur la scène tu cherches une communication avec le public ou tu plonges dans ton propre film acoustique (pour ainsi dire)?

Je n’ai jamais vraiment cherché à communiquer avec le public tant qu’on est sur scène, on n’est pas un groupe de pop qui, entre les morceaux, crie « comment ça va ce soir ? » ou « vous êtes en forme ? » … avec ce besoin narcissique d’amour et de reconnaissance permanents.

D’ailleurs, j’ai relégué cette partie du travail à Mike (guitare) qui présente brièvement le groupe lors de nos concerts ; on est plutôt du genre timides et silencieux.

Le contact avec le public pendant un concert n’est pas quelque chose que nous recherchons spécifiquement, notre objectif étant plutôt de rentrer en communion musicalement avec le public, sans fioritures. On a gardé notre esprit très shoegaze où l’on regarde plutôt nos chaussures et nos pédales en jouant, même si on bouge quand même pas mal sur scène .

Par contre, nous adorons aller à la rencontre des gens après les concerts, pour échanger des impressions et partager le ressenti de chacun.

6. A ce que je sais, tu as un “vrai” boulot pour gagner ta vie. Est-ce-que tu as jamais pensé à la possibilité de gagner de l’argent avec la musique que tu fais?

En effet, nous avons tous les cinq un travail à temps plein, une famille et une tonne d’activités complémentaires. Je pense que comme chaque artiste, nous avons envie que les choses se professionnalisent et que nous puissions vivre de cette activité artistique mais avec nos obligations familiales (outre la crise économique), il faut rester lucide et responsable… Cela fait dix ans que nous jouons ensemble et nous l’avons toujours fait avec la plus grande passion et le plus grand dévouement mais aujourd’hui, pour des raisons de crédibilité, de conviction et d’engagements personnels, lorsque des opportunités se présentent, nous y réfléchissons avec plus de maturité et de recul que lorsque nous avions 20 ans. Nous sommes devenus moins insouciants par la force des choses… Cela ne signifie pas que nous ne sommes pas prêt à aller le plus loin possible, si cela en vaut vraiment la peine, et certainement pas au détriment de nos familles et de ceux qui nous tiennent à cœur.

7. En fait, quelle est la place de la musique dans ta vie?

J’essaie d’en écouter le plus souvent possible, essentiellement dans mes déplacements en voiture. Aujourd’hui plus qu’avant, j’apprécie découvrir de nouvelles choses et écouter la musique fort, pour m’immerger complètement. Avec le temps, je suis aussi devenu plus exigeant, même si quelques groupes de référence ne me quittent jamais…

8. Pourrais-tu nommer quelques uns de tes artistes ou groupes préférées? Ont-ils de l’influence dans la musique de cecilia::eyes 

En ce qui me concerne, essentiellement le shoegaze & l’ambiant : Cranes, Cocteau Twins, Pale Saints, Sailors with Wax Wings, Iliketrains, This Will Destroy You (Tunnel Blanket), My Bloody Valentine, Seefeel…Si tu ne ressens pas ces influences en écoutant Disappearance, il y a un problème, là :)…
Les autres membres de cecilia ::eyes écoutent beaucoup de choses différentes allant du drone au rock progressif, du math-rock à la new-wave ou de l’expérimental mimimaliste à la dream-pop… On est pas complètement fermés aux autres styles musicaux en fait.Quant à moi, Mon adolescence a été marquée et bercée au son de Slowdive que j’écoute depuis 20 ans et dont je viens d’assister la semaine dernière à un concert unique à Paris en raison de leur récente reformation.

J’ai un très bon contact avec Rachel Goswell (chant) et Christian Savill (guitare) que j’ai pu rencontrer en backstage et qui ont reçu chacun l’album de cecilia::eyes.
Mon plus grand rêve serait de pouvoir jouer un jour avec eux, lors d’une tournée européenne…

9. L’Internet a-t-il changé la musique, au moins la relation du public avec la musique et les artistes? Et ça c’est plutôt bien ou plutôt mal?

Le réseaux sociaux et les outils permettant de développer l’audience d’un artiste ou d’un groupe sont incontournables. Nous y sommes d’ailleurs très actifs, de façon hebdomadaire (mailchimp, bandcamp, facebook, twitter, lastfm, spotify). Sans ces réseaux, nous n’aurions sans doute pas de fans aux quatre coins de la planète.

Ils représentent aussi un moyen de communication de proximité car ils offrent au public la possibilité de contacter directement l’artiste et à l’artiste la possibilité d’être directement en relation avec des professionnels du milieu.

Bandcamp, c’est plutôt une vitrine où tu peux à la fois écouter le matériel d’un artiste et acheter de façon directe, immédiate et pratique (paypal) les albums, sans nécessairement passer par un intermédiaire. Il s’agit pour moi d’un outil indispensable. Cette plate-forme nous a par exemple permis de proposer une précommande et des versions limitées de notre dernier album.

En conclusion, cette proximité dans la communication avec ton public et les possibilités de développement artistique qu’offrent ces outils sont très positifs car cela te donne une forme d’indépendance en tant qu’artiste.

10. Quels sont les projets de cecilia::eyes pour 2014? Pensez-vous revenir en Roumanie?

Xavier (drums), pour des raisons professionnelles et familiales, vient de quitter le groupe. Ce départ était prévu depuis quelques mois, nous étions donc prévenus et avons pris nos dispositions pour que la relève puisse intervenir rapidement. C’est Nicolas qui assure désormais le rôle de batteur avec énormément de talent. Nous répétons avec lui depuis un mois maintenant et avons déjà de quoi tenir un set d’une bonne heure. Notre objectif, à présent, est de composer un nouvel album sans laisser quatre années s’écouler…

Côté concerts, Nous avons reçu quelques propositions et prévu des concerts en Belgique cet automne. Ils seront annoncés prochainement.
Nous aimerions jouer à l’étranger entre septembre et novembre, mais cela dépend évidemment des conditions qui nous seront proposées et des disponibilités dont nous disposons.

Biensûr, cela nous ferait très plaisir de revenir en Roumanie si l’organisation qui nous avait précédemment invitée à Bucharest nous le propose à nouveau. Nous avons gardé beaucoup de contacts et d’amis là-bas et ce serait donc un grand bonheur de revoir ces personnes et de rejouer devant ce public que l’on aime tant.

1 comments

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Toti pentru POLI #incepe

Fundaţia Calea Victoriei

Abonare

Titlul articolului direct în mail

#nuinseamnanu

ASU POLI Centrul de Copii si Juniori