Interviu cu Mihai Moldoveanu – JazzyBIT, Paperjam, Beat Bang!

În introducerea acestui interviu cu Mihai Moldoveanu, alias Michi, în care vorbim în primul rând de JazzyBIT şi concertele de promovare a albumului Touch The Sky, o să mâ întorc în timp mai bine de doi ani, atunci când am schimbat prima serie de mailuri cu el.

 (foto Barka Fabiánová, Gărâna Jazz 2013)

Iniţial a fost vorba de evenimentul de muzică improvizată Paperjam, iar apoi primele concerte JazzyBIT, una din acele trupe care pot spune că au făcut lucrurile foarte profesionist încă de la primele concerte. Am făcut această introducere şi ca să argumentez “răspunsul” la ce spune Michi mai jos “Am avut noroc, cred…”

Nu, nu e vorba de noroc, e vorba de profesionalism, de faptul că JazzyBIT a fost un proiect care s-a apropiat încă de la început de public, nu doar în serile de concert ci şi print faptul că au oferit suficiente informaţii şi “mesaje” prin care au creat o legătură cu cei care îi asculltă.

1. Cum te-ai apucat de muzică, şi de ce ai ales bass-ul?

M-am apucat de muzică… ascultând muzică, în liceu. Eram foarte curios de ceea ce fac trupele ce-mi plăceau atunci, și am vrut să “aprofundez”, să văd cum se face. Am ales basul pentru că mi se părea interesant că nu se cânta cu pana. Vedeam o “apropiere” între degete și corzi, și când am pus mâna pe primul bas, mi s-a părut un proces foarte natural. Ulterior am aflat că se poate cânta și cu pana.

2. Când aţi pornit la drum, Teodor Pop, Szabó Csongor-Zsolt şi cu tine, ce planuri aveaţi pentru JazzyBIT? Aţi ajuns pe unde vă aşteptaţi sau lucrurile au evoluat într-un mod neaşteptat, ca să spun aşa?

Nu prea aveam planuri la început, am zis că ar fi cool să avem niște concerte. Am avut primele trei concerte, ne-am propus să facem și altele, să participăm și la niște festivaluri, și încet, dar sigur, au avut loc toate lucrurile astea la care visam. Am ajuns mult mai departe decât ne așteptam atunci când am început să cântăm. Am avut noroc, cred…

3. JazzyBIT a lansat la începutul lui februarie albumul Touch The Sky într-un concert special, la Sala Ion Vidu din Timişoara. Cum a fost concertul de “acasă”?

A fost excelent… și foarte vizitat! Ne-am mirat să vedem că aproape 250 de oameni vin să vadă un concert de jazz într-o duminică la ora 19. A fost un eveniment mare pentru noi, dar și o mare ușurare, că albumul a fost lansat în sfârșit. Lumea ne-a spus că s-a și auzit foarte bine. Pe scurt: un succes.

4. Urmează pentru voi un turneu îndrăzneţ, veţi cânta prin ţară dar şi în Austria, Polonia, Ungaria. Cu ce sentimente plecaţi la drum, aveţi emotii (deşi, e adevărat, aţi urcat deja pe o mulţime de scene)?

Nu l-aș numi chiar “turneu”, sunt câteva concerte de promovare, unele legate. Suntem foarte bucuroși că putem prezenta albumul în mai multe locuri. Nu știu dacă avem emoții, dar sperăm să fie vibe-ul bun la concerte. Și sunt curios de locurile unde nu am cântat încă înainte (Viena, Cracovia, etc.)

5. În afară de JazzyBIT ştiu că mai eşti implicat în proiectul Paperjam. Care sunt pentru tine, asa, de pe scena, asemănările şi deosebirile dintre cele două proiecte?

Da, sunt “organizatorul” evenimentului de muzică improvizată Paperjam. Ajung în mai multe contexte muzicale, și întâmplător sau nu, sunt foarte diferite toate. Pe mine nu poate decât să mă bucure. E o diversitate de care am nevoie și care din punctul meu de vedere naște multe lucruri noi. Am auzit lumea spunând că Sunset in the 12th House (o trupă de post rock experimental în care cânt) ar avea părți jazzy și aud că JazzyBIT are elemente rock. Mie mi se pare foarte interesant acest lucru, îmi place să combin stiluri, și oricum mă consider o persoană destul de eclectică.

6. A propos de proiecte, ştiu că pe 5 aprilie o să faci parte din Band-ul alături de care Alexandrina Hristov va lansa noul album, Flori de Spin prin concertul de la Sala Radio din Bucureşti. Cu ce trupe ori muzicieni ai mai colaborat? Există vreun gen muzical de care te simţi mai apropiat?

Pe lângă JazzyBIT, Paperjam și Alexandrina, mai fac parte din Beat Bang! (o trupă de muzică electronică live, alături de DJ K-lu și toboșarul Radu Pieloiu), Sunset in the 12th House (post rock experimental) și mai cânt în concerte cu Dordeduh (black metal). Mă simt la fel apropiat de orice gen pe care îl cânt, le văd ca și pe o completare: mă bucur în egală măsură de melodia Alexandrinei cât și de puterea Dordeduh sau ritmul JazzyBIT.

7. Cu ce gen de muzică şi cu ce trupe ai inceput tu în copilărie / adolescenţă să te apropii de muzică, care au fost trupele sau chitariştii tăi preferaţi?

Prima casetă pe care am avut-o a fost cu Michael Jackson. În gimnaziu am început să ascult hip-hop / rap, dar destul de puțin. Am început să ascult apoi rock, și cred că rock-ul a marcat adolescența mea. M-am întâlnit cu jazz-ul abia în studenție. Ascultasem “Kind of Blue” a lui Miles Davis în liceu, și mi s-a părut plictisitor. Astăzi mi se pare printre cele mai faine albume din istorie. În adolescență ascultam Guano Apes, Limp Bizkit, Korn, Metallica, etc. În studenție am descoperit una dintre trupele mele preferate de acum: Karnivool.

8. Unde te simti mai bine, pe scena sau în studio?

Pe scenă, am foarte puțină experiență în studio, mă sperie mereu când trebuie să înregistrez ceva. Pe scenă mă simt foarte confortabil în schimb.

9. Cu ce se ocupa Mihai Moldoveanu atunci când nu e în sala de repetitii sau pe scena?

Este Project și Content Manager la Dream Production, cea mai mișto firmă de web development din Timișoara. Pe lângă job și muzică nu-mi rămâne prea mult timp liber… Mai am câteodată timp să dau o tură cu bicicleta, să merg la înot sau să cotrobăi piața de vechituri. De fapt, îmi propun mereu să fac mai mult sport, dar nu prea apuc…

10. Mi se pare mie sau în ultimii doi ani, să spunem, parcă a început să existe un mai mare interes din parte a publicului pentru muzica de nişă, mai ales în zona jazz, instrumental, post-rock?

Eu cred că interes și trupe faine au fost mereu. Contează și promovarea, din ce în ce mai importantă în zilele noastre, zilele surplusului de informație. De exemplu, un concert cu o trupă faină, organizat foarte bine, va atrage un număr mare de fani noi, care vor povesti și altor oameni despre ce au văzut. De aici pornește interesul. Eu unul m-am bucurat să văd și să descopăr niște trupe foarte faine în România: Secret Chiefs 3, Nik Bärtsch’s RONIN, Cult of Luna, Mono, Hidden Orchestra, Mathias Eick, Dan Berglund’s Tonbruket, Magnus Öström Band, etc.

11. O ultimă întrebare, care sunt planurile tale pentru 2014, nu neapărat legate de JazzyBIT?

Cu JazzyBIT avem deja planificate destul de multe concerte și participări la festivaluri – vom duce “Touch the Sky” în cât mai multe locuri. Urmează și concerte cu Dordeduh, printre care aș numi și unul în cadrul renumitului Hellfest din Franța. În 5 aprilie are loc lansarea celui de-al doilea album al Alexandrinei. Vom lansa și albumul de debut Sunset in the 12th House anul acesta. Sper să rămână timp și pentru Beat Bang! și Paperjam.

 

Mie nu îmi rămâne decât să îi mai mulţumesc o dată lui Michi şi să vă amintesc că săptâmâna asta îi puteţi vedea pe JazzyBIT la Cluj, Bucureşti şi Oradea.