Interviu cu We Singing Colors

We Singing Colors lansează în această seară albumul de debut, “Made of wool, made of heavy metal” într-un concert ce are loc în Energiea, un concert la care sunt aşteptaţi toţi fanii şi prietenii trupei.

(foto Andrei Petrescu)

Andrei Hategan, omul cu ideea, a iniţiat proiectul oarecum în joacă, undeva prin 2010. Lucrurile au crescut, s-au schimbat, şi în scurt timp trupa a devenit una cu program “full time”, cu multe concerte, clipuri şi participări la evenimente. Astăzi, We Singing Colors sunt Andrei Hategan la voce si chitara, Roxana Niculae la voce, clapă şi alte jucării şi Vlad Ionescu la tobe. (mai multe detalii despre trupa We Singing Colors)

 

1. “Made of wool, made of heavy metal” e albumul vostru de debut, un titlu deschis, ce lasă loc imaginaţiei. Are vreo semnificaţie deosebită, specială, pentru voi?

E despre noi, cum suntem noi in viata de zi cu zi, dar mai ales in formatie. Ca o tesatura care-ti tine de cald, poate fluffy uneori, dar care uneori te loveste greu. E inspirat probabil de filmele lui Kubrick ca si constructie, dar si de fiecare piesa in parte care credem ca “transpira” asta. Initial, titlul albumului trebuia sa fie ceva mai lung, mai exact, “Fuck your plastic hands, I’m made of wool and heavy metal”.

2. We Singing Colors e un proiect iniţiat în 2010, cum a evoluat în aceşti ani, mai ales din perspectiva muzicii cântate?

Daca la inceput era mai mult o joaca, iar amestecul de genuri mult mai evident, acum pare totul mult mai unitar si mai asezat. Am scos la un moment dat o piesa care se numea “Cargouri masacrate”, care era in mare o improvizatie pe synth, aveam o piesa despre un pedofil si foarte multe piese cu citate din filme, puse pe muzica, mai electronica sau acustica, de la caz la caz. Usor, mai ales dupa venirea Roxanei in trupa, lucrurile s-au mai organizat. A dat cu matura cum ar veni prin formatie, si ne-a slefuit. Inca un aspect ar fi ca am inceput sa ne concentram mai mult pe voci, sa simtim ca ne apropiem de oameni prin voci si versurile pe care le cantam.

3. Continuă în aceeaşi zonă “alternative pop-folk” sau pentru voi clasificările acestea nu contează foarte tare?

Da, cred ca asta e zona, in mare, dar nu ne propunem sa cantam in vreun gen anume. Daca o sa asculti piesa “Unhurt” de exemplu, ai sa vezi ca nu e deloc folk sau alternative sau cum vrei tu. Dar ca sa ne identifice sau nu:) oamenii mai bine, da, cred ca putem fi numiti o trupa de indie folk, fara a pretinde ca stim exact ce defineste 100% genul asta in ziua de azi. Lucrurile stau cam asa: daca apari intr-un clip cu o chitara rece si o voce, lumea iti zice folk, daca iti pui si o sapca in cap, devii “hipster”, daca injuri esti rap si tot asa. Ne-ar placea mai mult sa ne numim “trupa aia faina”, decat toate astea de mai sus:)

4. Că tot suntem la capitolul “clasificări”, We Singing Colors e o trupă comercială sau underground. Sau cel puţin, unde vă propuneţi voi să vă poziţionaţi?

E o trupa pornita din underground cel putin, care usor, usor a scos capul in alte zone. Cateva din piesele noastre au ajuns coloane sonore pentru reclame, pentru scurt metraje, iar mai nou una din ele a fost nominalizata la “Cea mai buna coloana sonora pentru un spot publicitar, in categorie cu Smiley, Antonia etc. care nu mai sunt deloc underground. Nu cred ca iti alegi unde sa fii, decat dupa ce esti deja foarte mare. Ce ne dorim noi este cumva imposibilul, sa ramanem cu muzica fix asa, dar sa ajugem la cat mai multi oameni. Dar aici deja tine de alte mecanisme de marketing si imagine, pe care abia acum le probam, descoperim. Vom incerca oricum sa patrundem in mainstream, prin ceea ce facem, prin forte proprii sau nu, pentru ca uneori e jale ce vezi la TV, radio & presa. Si asta tine numai de bani, momentan. Trebuie sa vedem cum facem rost de banii aia ca sa zdruncinam putin sistemul. Dar e foarte probabil sa vorbim de un proces ce ar putea dura sute de ani, lovindu-ne intr-una de sintagma “asta vrea publicul”…

5.Ce înseamnă muzica pentru voi, e un job fulltime, e o pasiune? V-ar placea să trăiţi din muzică?

La mine, (Andrei) risca sa devina full time si imi place. Da, mi-ar placea sa traiesc din ce-mi place in principiu.

6. Am putea spune că în ultimii ani “piaţa românească” a devenit mai deschisă pentru proiectele indie, alternative. Cum se vede situaţia din interior, cum au evoluat lucrurile în românia ultimilor 5-7 ani din perspectiva şanselor pe care le are o trupă nouă.

S-a schimbat destul de mult, nu-mi dau seama daca in bine sau rau. Public e clar mai mult, pentru ca sunt mai multe trupe, dar se merge pe un oarecare heirupism, sa scoatem ceva imediat, promovam puternic, bagam PR si gata. Ma deranjeaza genul asta de “succes” si sper sa nu cadem niciodata in zona aia de confort, in care sa fie mai mult PR decat muzica. Referitor la sanse, egale pentru toata lumea, dupa facultati, pana la un punct, in care controlul asupra artistului trebuie sa intre pe maini mai dibace.

7. Putem spune că internetul / online-ul a schimbat muzica, dacă da, în ce fel? Care e relaţia voastră personală/ ca artist, cu online-ul?

La fel ca toti oamenii, probabil. Numaram like-uri, ne ofticam cand ne critica lumea, ne uitam din cand in cand sa vedem cate views a mai facut nu stiu ce clip etc. Suntem din epoca asta, totusi si trebuie sa o exploatam cat mai bine. Vorbim cu oamenii pe FB destul de des, suntem foarte deschisi din punctul asta de vedere. A schimbat muzica internetul, pentru ca iti da iluzia asta ca poti fi cineva peste noapte. Se intampla in 1% din cazuri, dar fiind atat de usor de lansat ceva pe internet, se aduna si mult balast. Apoi mai e felul in care te raportezi la un album. Ma trezesc de multe ori ca ascult un album The National, sa zicem, in 5 minute, trecand repede prin toate piesele. Mi s-a intamplat sa ascult si cate 2 piese in acelasi timp, din criza de timp si din cauza cantitatii 🙂 Dar e bine, iti poti vinde muzica mai repede, o poti copia mai repede, oricat de nostalgic as fi, nu mi-ar placea sa revina epoca in care copiam casete de pe mag.

 
(foto Andrei Tinu)

8. Ce ne recomandaţi la capitolul carte sau film. Sau altfel spus, ce faceţi atunci când nu sunteţi în studio ori pe scenă şi aveţi un pic de timp liber?

Mai nou, eu m-am apucat de citit reviste de istorie, pentru ca am o problema cu memoria, nu retin niciodata cine, cand a domnit etc. Recomand “Bullets over Broadway” ca film si “Jocul lui Ender”, cartea, daca sunteti cu SF-ul.

9. În aceeaşi ordine de idei, ce trupe ascultaţi în perioada asta? Putem vorbi de influenţe pe album?

A-HA, ABBA, TOTO. Am fost foarte inspirati la un moment dat de Kurt Vile, The National, Beach House, Destroyer, felul in care reuseau sa te bage in atmosfera lor, prin versuri, texturi etc.

10. Sunteţi cunoscuţi pentru locaţiile şi contextele inedite în care cântaţi, care e cea mai spectaculoasă locaţie în care aţi cântat, sau în care v-aţi gândit măcar că ar fi tare să încercaţi un mini-concert?

Am cantat mult prin parcuri, in drum spre repetitie, scoteam chitara si usor usor se adunau oameni in jur. Un moment foarte frumos a fost cand am luat o barca pe un lac din Cismigiu si cantand, vedeam cum se strang mai multe barci in jurul nostru, ca intr-un film cu pirati. Nu stiam ce sa facem, noroc ca au aplaudat ei primii 🙂

Mi-ar placea totusi sa cantam pe un varf de munte, la apus.

11. Există ceva cu care credeţi că s-ar putea înlocui “colors” din nume? We Singing…?

Imi rimeaza cu “Horrors”, dar cred ca luat deja 🙂

12. Ce urmează după concertul de lansare a albumului “Made of wool, made of heavy metal”, ce vă propuneţi pentru 2014.

O sa incepem sa calatorim prin tara, sa ducem albumul oamenilor si sa le cantam. In prima faza o sa ajungem la Sibiu, Satu Mare, Chisinau, Caras-Severin, urmand si multe concerte in Bucuresti.
Concertul de lansare a albumului “Made of wool, made of heavy metal” are loc în această seară, joi, 10 aprilie în Energiea din Bucureşti după ora 21. Intrarea e liberă, toată lumea e aşteptată.