Interviu Hidden Orchestra – Joe Acheson (ro/engl)
Joe Acheson este omul din spatele Hidden Orchestra, un proiect solo de studio care e încă şi mai spectaculos pe scenă, acolo unde aduce o altă definiţie a muzicii jazz. Un jazz electronic cu elemente reggae, pop sau dnb. Îi puteţi asculta sau reasculta live, la mijlocul săptămânii viitoare în cadrul Braşov Jazz & Blues Festival 2014.
Concertele Hidden Orchestra propun o experienţă deosebită, cvartetul de bază alcătuit din Joe Acheson (bass/samples), Poppy Ackroyd (keys/violin), Tim Lane (drums) şi Jamie Graham (drums) fiind adesea completat de o serie de instrumentişti invitaţi şi ilustrat visual de Lumen.
Acestea fiind spuse, înaine de a trece la interviul cu Joe Acheson vreau să le mulţumesc celor care au făcut posibilă realizarea lui.
(for english please scroll down)
1. Ce anume e “ascuns” în Orchestra? De ce ai ales un nou nume pentru proiect?
Orchestra este ascunsă prin faptul că nu există – Am vrut să creez această idee a unui ansamblu imaginar toate alcătuit din muzicieni care au fost înregistraţi separat, în momente diferite. De asemenea, chiar dacă scriu şi compun toată muzica singur în studioul meu, am considerat că muzica pe care o fac pentru acest proiect s-ar regăsi, ar fiu mai bine reflectată de un nume care să amintească mai mult de un grup, de un colectiv, decât de un individ.
Am redenumit proiectul din 2010 – “Joe Acheson Quartet” nu era un nume bun pentru că a era greu de reţinut, greu de scris şi de pronunţat – şi pe scenă erau adesea mai mult 4 patru performeri …
2. Cum ai descrie muzica Hidden Orchestra?
Este o încercare de a combina într-un singur proiect tot ceea ce îmi place la diferite genuri muzicale. Muzică electronică creată cu ajutorul instrumentelor acustice şi a sunetelor naturale.
Cinematic Electronica, cu texturi şi influenţe Clasice / Folk / Jazz, ghidate de layere de tobe acustice şi Dub bass profund.
3. Care este locul muzicii în viața ta, când ai început să faci muzică?
Muzica și sunetul definesc întreaga mea viață. Toată munca mea se invarte in jurul lor, fie că este vorba de Hidden Orchestra sau de alte proiece, cum sunt documentarele pe care le realizez pentru radio – și în cea mai mare parte din timpul meu liber ascult muzică, radio și podcast-uri, sau merg la concerte și festivaluri – și oriunde mă afluurechile mele sunt întotdeauna deschise, atente la tot felul de sunete noi şi interesante.
Am început cu studii clasice de vioară la varsta de 5 ani, de la 7 ani am început să cânt în coruri, şi apoi am început să fac parte din orchestre şi ansambluri de cameră, studiind mai multe instrumente, pentru ca mai apoi să studiez compoziția la Universitate. Am început să scriu / produc muzică pe calculator pe la vârsta de 11 ani şi pe lângă formarea clasică am cântat alături de diferite tipuri de trupe (rock / drum and bass / jazz / etc), am activat ca DJ și așa mai departe…
4. Ai putea menţiona câteva dintre trupele care îţi plac şi care te-au influenţat?
Influenţele au fost extrem de variate, şi îi includ pe Xploding Plastix, David Holmes cu albumul “Let’s get killed”, Orbital, LTJ Bukem, DJ Shadow, Madlib, DJ Premier, Aphex Twin, plus influenţe clasice cum ar fi Ravel, Stravinsky, Steve Reich, Debussy, Arvo Part, John Tavener și William Byrd.
5. Care dintre cele două e pentru dumneavoastră experienţa preferată, să fiţi în studio sau să fiţi pe scenă, cu trupa, cântând pentru public?
Îmi plac ambele, în moduri diferite – e greu să le compari, și nu aș vrea să o pierd, să renunţ, la niciuna dintre ele.
6. Care este calitatea pe care o apreciaţi cel mai mult la un om?cea mai de pe o persoană?
Depinde de persoană, îmi plac lucruri diferite la oameni diferiți – motivul pentru care îmi place o persoană este de obicei şi calitatea pe care o preţuiesc cel mai mult la acea persoană…
7. Aveţi vreun film su vreo carte preferată, sau carte?
Îmi plac în special lmele de început ale lui Jim Jarmusch (Stranger Than Paradise, Down by Law, Mystery Train, Night on earth) și frații Coen (Raising Arizona, Hudsucker Proxy, Miller’s Crossing).
Citesc destul de mult, mai ales în turnee, în cea mai mare parte romane din întreaga lume, unele biografii, o mulțime de romane poliţiste europene și americane. Vă recomand “Moartea și pinguinul” (Andrei Kurkov – Death and the Penguin).
8. Da-ţi-ne vă rog câteva detalii despre concertul de la Brasov, veţi cânta şi materiale noi?
Îl vom avea ca invitat pe trompetistul Phil Cardwell din Glasgow, Scoția – aceasta va fi ultimul nostru concert din 2014, care a fost un an cu adevărat plin de evenimente, cu multe schimbări, așa că așteaptăm cu nerăbdare să cântăm pentru ultima dată setlistul complet cu care am fost in turneu anul acesta.
Există unele diferențe în modul în care audienţa răspunde la ceea ce se întâmplă pe scenă în funcţie de ţară, dar cred că asta are mai mult de a face cu diferenţele dintre locaţii şi tipul de eveniment decât cu diferenţele dintre ţări (dacă eşti într-un club sau într-o sală de concerte, dacă publicul stă pe scaun ssau e în picioare sau ora din din zi sau din noapte la care cânţi face mai mult diferenţa decât faptul că eşti în Germania sau Franța).
Cu cât călătoresc mai mult, cu atât realizez că oamenii sunt în esenţă aceiaşi peste tot, dacă aduci lucrurile la un punct strict uman, le pasă de dragoste, familie şi siguranţă, și răspund în același fel la frumusețe și bunătate. Există diferențe culturale minunate și fascinante, care trebuie să fie celebrată și de care trebuie să ne bucurăm, dar dincolo de toate astea muzica și oamenii sunt la fel peste tot.
Ai putea spune același lucru despre o mulțime de concerte – de cele mai multe ori, odată ce eşti pe scenă in fata unui public, cântând aceeași muzică, chiar dacă reacționează la publicul și primeşti înapoi răspunsul lor, locația se topește și ai putea fi oriunde, in fata oricarui grup de indivizi cu propriile lor seturi unice de gusturi, preferințe, prejudecăți și felul lor de a arăta toate acestea ..
Concertul din Timișoara a fost foarte frumos – îmi amintesc că a fost incredibil de cald în acea zi, iar noi suntem mereu nervoşi când cântăm în fata unui public de mii de oameni, dar au avut grijă de noi nişte oameni minunaţi şi am avut parte de o zi excelentă.
10. Care sunt planurile pentru următoarele câteva luni, când vom asculta un nou album?
Lucrez în prezent la mai multe idei pentru proiect – va exista cel puțin un album în 2015.
Ne concentrăm de asemmenea pe dezvoltarea conceptului AV live care să se desfăşoare în locaţii mult mai specifice, mai reprezentative (show-uri cu proiecţii speciale care să aducă la viaţă arhitectura spectaculoasă a unor biserici interesante, ale unor vechi cinematografe sau ale unor săli de concerte).
************
1. What’s “hidden” about the Orchestra? Why did you choose a new name for the project?
The Orchestra is hidden in that it doesn’t exist – I wanted to create this idea of an imaginary ensemble all created out of musicians who were recorded separately, at different times. Also, even though I write all the music alone in my studio, I considered that the music I make for this project would be better-reflected by a name that sounded more like a collective than an individual.
I renamed the project in 2010 – “Joe Acheson Quartet” was not a good name because it was hard for people to remember, spell, and pronounce – it made me sound like a traditional jazz group – and there were often more than 4 performers on stage…
2. How would you describe Hidden Orchestra’s music?
It’s an attempt to combine all of my favourite things about different kinds of music into one project. Electronic styles of music created with acoustic instruments and natural sounds.
Cinematic Electronica, with Classical/Folk/Jazz textures, driven by layers of acoustic drums and deep Dub bass.
3. What’s music’s place in your life, when did you start playing music?
Music and sound define my whole life. All my work revolves around them, whether it’s Hidden Orchestra or other work such as making radio documentaries – and most of my free time is spent listening to music, radio and podcasts, or going to gigs and concerts – and wherever I am my ears are always open for all kinds of interesting new sounds.
I started classical training with the violin at the age of 5, in choirs from age 7, going on to play in orchestras and chamber ensembles, studying several instruments, eventually studying composition at University. I started writing/producing music on computers at about 11, and alongside the classical training I was playing with lots of different kinds of bands (rock/drum and bass/jazz/etc), Djing, producing, and so on..
4. Could you mention a few bands or artists that you love and have influenced you?
Wide-ranging influences include Xploding Plastix, David Holmes’ “Let’s Get Killed” album, Orbital, LTJ Bukem, DJ Shadow, Madlib, DJ Premier, Aphex Twin, plus classical influences like Ravel, Stravinsky, Steve Reich, Debussy, Arvo Part, John Tavener and William Byrd.
5. Which is your favorite experience, being in the studio or on scene with the ansamble, playing for the public?
I love both in different ways – it’s hard to compare them, and I wouldn’t want to lose either of them.
6. What’s the quality you value the most on a person?
It depends on the person, I like different things about different people – the reason I like a person is usually also the quality I value most in that person..
7. Do you have any favorite movie, or book?
I particularly like the early films of Jim Jarmusch (Stranger Than Paradise, Down by Law, Mystery Train, Night on Earth) and the Coen brothers (Raising Arizona, Hudsucker Proxy, Miller’s Crossing).
I read quite a lot, especially on tour, mostly novels from all around the world, some biographies, a lot of European and American crime fiction. I recommend “Death and the Penguin” (Andrey Kurkov).
8. Please tell us a few details about the concert in Brasov, will you play some new stuff?
We will be featuring guest trumpeter Phil Cardwell from Glasgow in Scotland – this will be our last concert of 2014, which has been a really eventful year with many changes, so we are looking forward to playing the full set we have been touring this year for the last time.
9. You tour a lot around Europe, do you feel any difference between contries and cultures? How was your concert in Timisoara in 2013?
There are some differences in the ways audiences respond at concerts in different countries, but I think this is more to do with different venues and events than it is to do with the countries (whether you are in a nightclub or a concert hall, whether the crowd are seated or standing, and the time of day or night make more difference than whether you are playing in Germany or France).
The more I travel, the more I find that most people are essentially the same everywhere, if you boil it down to a human level – they care about love, family, and safety, and respond in the same ways to beauty and kindness. There are wonderful and fascinating cultural differences, which are to be celebrated and enjoyed, but underneath all of that the music and the people are the same everywhere.
You could say the same about lots of concerts – most of the time, once you are on stage in front of an audience, playing the same music, even though you are reacting to the audience and feeding back from their response, the location melts away and you could be anywhere, in front of any group of individuals with their own unique sets of tastes, preferences, prejudices and their own ways of showing these..
The concert in Timisoara was really nice – I remember it was insanely hot that day, and we are always nervous playing in front of crowds of thousands, but we were well looked after by lovely people and had a great time.
10. In fact, what are your plans for the next few months, when will we listen to a new album?
I’m currently working on several ideas for the project – there will be at least one album in 2015.
We are also focusing on developing the live AV show to take place in more site-specific locations (special projection-mapping shows bringing to life spectacular architecture in interesting churches, old cinemas and concert halls).
(sursa foto www.facebook.com/HiddenOrchestra)
