Interviul o provocare interesantă.
Cu siguranță vi s-a întâmplat cel puțin o dată ca în timp ce urmăreați un interviu cu un actor, scriitor sau cântăreț să fiți dezamăgit de întrebările alese, și într-adevăr, adesea multe dintre ele sunt ușurel stupide, sau rămân la un nivel superficial.
(foto)
Una din experiențele profesionale interesante de anul trecut au fost cele trei interviuri pe care nu am putut să le refuz, chit că documentarea și pregătirile le-am cam făcut în timpul meu liber.
Au fost în ordine Kiera is You, o trupă din Polonia DIY ca atitudine si care muzical vorbind sunt aproape imposibil de încadrat (rock, indie, ambient, punk), The MOOoD, niște băieți din București care se ocupă cu indie-alternative și pe care probabil îi știți, și Mary’s Flower Superhead o trupă din Grecia încadrabilă tot în zona indie, post punk, rock + ceva electro.
Dincolo de ce cântă pe mine m-a interesat mai mult povestea din spatele trupelor, modul în care văd ei muzica și în care se raportează la ceea ce fac.
Interviurile au fost scrise, iar înainte de a trece la treabă m-am pus pe documentat și am citit cam tot ce am găsit despre fiecare trupă ca să ajung la o formulă cu 8-10 întrebări din care să afle câte ceva și cei care citesc acum prima dată despre trupă, dar care să fie interesante și pentru cunoscători.
Nu în ultimul rând documentarea e utilă în încercarea de a găsi subiecte interesante și pentru interlocutor, pentru că in varianta asta cu trimisul întrebările nu ai șansa să vii cu întrebări suplimentare sau să redirecționezi pe parcurs discuția în plus reușita unui interviul depinde și de gradul de implicare al amintitului interlocutor.
Pe lângă limitările și riscurile amintite, interviul scris are însă și avantaje, printre altele și acela că intervievatul poate dezvolta oricât o întrebare și poate răspunde când are timp și dispoziție.
Mi-a plăcut și mi s-a părut interesantă toată partea de pregătire a interviurilor și ideea de a te pune într-un fel în locul interlocutorului, încercând să anticipezi sau mai bine zis să lași loc de răspunsuri cât mai deschise (chiar dacă în cazurile de mai sus subiectele abordabile erau relativ limitate).
Pentru că văd un potențial interesant în discuții-interviuri de genul acesta, una din provocările mele cu mine însumi e să reușesc să trec până la finalul anului măcar vreo 10 interviuri la capitolul realizări. Dar toate la timpul lor.
Puteti citi interviurile de care vorbeam urmând link-urile de mai jos.
Eu am rămas cu câte ceva după fiecare din ele. De la Keira Is You am reținut că tot ce contează e atitutinea 100% DIY , că urcă de fiecare dată pe scenă ca și cum ar fi ultimul concert dar și că unul din membrii trupei a renunțat pentru că nu a mai găsit energie să tot plece în concerte.
The MOOoD au trei O pentru că mai există o trupă cu numele ăsta, ni-l recomandă pe Henry Miller, că nu fug de online, din contră îl folosesc cu success, nu fug nici de notorietate sau succes, dar vor să rămână rock& roll!!!
Mary’s Flower Superhead e numele unei cântărețe din Salonic, tradus în engleză, dar zic eu că sună bine și pentru trupă, mai ales cu ceea ce cântă. Chiar dacă muzica lor nu e tocmai cea mai de nișă posibil mi s-a părut interesantă afirmația:
we should remember something that The Kinks said back in the 60’s- when Rock n’ Roll becomes your occupation then it stops being Rock n’ Roll… -that explains many things.
O afirmație care ar merita poate un articol separat dar pe care o putem rezuma traduce așa “atunci când cânți ca să îți plătești chiria deja e altceva, nu doar pasiune pură, și mai devreme sau mai tărziu vei ajunge să faci compromisuri”.
Ceea ce din păcate e adevărat în majoritatea cazurilor, deși cred că putem găsi și exemple care să îi contrazică pe The Kinks.
