Jules Verne sau E.A. Poe cu Google Earth!

În primăvară am citit două din romanele lui Jules Verne mai exact Uimitoarea aventură a misiunii Barsac şi Burse de călătorie, la vreo douăzeci de ani ani după ce în copilărie petreceam după amieze fascinante în jungla amazoniană, pe insula cu elice, sau în alta din multele locaţii cu o geografie spectaculoasă alese de Jules Verne pentru romanele lui.

Zilele trecute, în timp ce citeam  romanul lui Edgar Allan Poe – Aventurile lui Gordon Pym,  care propune la rândul lui o poveste, o călătorie într-un spaţiu imaginar, dar cu o posibilitate ambiguă de a fi real, mă gândeam la impactul pe care scrierile de genul aceste le aveau asupra cititorilor într-o epocă în care marea majoritate nu călătorea prea departe de locul de naştere, în care fotografia era la început, iar alte mijloace de a cultiva si dezvolta imaginaţia nu prea existau.

E greu de conceput cum puteau fi imaginate rândurile lui Jules Verne sau ale lui Poe (mă refer la ei, dar practic discuţia îl poate avea ca subiect pe oricare dintre autorii de povestiri/jurnale de călătorie) de către cineva care n-a vazut niciodată marea sau muntele, care nu a văzut decât animalele  astea pe care le găsim pe lângă case şi care nu a avut la dispoziţie poze, filme şi cărţi ilustrate…

Şi ca să nu mă mai lungesc cu partea asta istorică… efectiv m-am revăzut pe mine cu cartea în mână şi cu globul pâmântesc, un atlas, o enciclopedie botanică şi una zoologică,  încercând să refac traseul unuia sau altuia dintre eroii lui Jules Verne sau să îmi imaginez corect vreo plantă exotică sau vreun animal de care nu aveam decât o vagă idee.

Nu încape nicio discuţie aveam mult mai multe informaţii decât cei care îl citeau pe Jules Verne la începutul secolului XX. Cu toate astea la doar vreo douăzeci de ani distanţă, nu pot să nu mă gândesc oarecum cu invidie, la ce posibilităţi au acum copiii care citesc romane de aventuri sau de călătorii.

Cum o fi oare să poţi căuta pe Google Earth locaţiile din romanul pe care îl citeşti, să poţi vedea imagini cu orice detaliu din jungla amazoniană?

E fascinant cât de mult au evoluat lucrurile, modul în care te poţi raporta la realitatea înconjurătoare, modul în care o poţi măsura şi cuprinde, şi pe de altă parte cât de mult şi-a pierdut din mister.

Rămâne însă întrebarea, dacă citindu-l (pe Jules Verne) cu Google Earth câştigi cu adevărat sau pierzi din farmecul lecturii?

Discuţia legată de modul cititorului de a se raporta la realitatea/geografia romanescă, sau de jocurile autorilor cu aceleaşi realităţi m-ar duce mult prea departe aşa că mă opresc aici, la observaţia că paradigma culturală s-a schimbat radical în ultimele decenii din perspectiva asta a raportului dintre roman/orizontul de aşteptare al cititorului şi capacitatea lui de a (re)creea lumea romanului.

Şi pentru că spuneam că voi reveni cu impresii despre romanele lui Jules Verne, pe lângă latura spectaculoasă, la nivel de construcţie narativă, nu prea sunt multe de spus…