Kruna Marta – un nou inceput

Sambata seara eram, desigur, in Brasov la Kruna, luata complet prin suprindere atat de vremea friguroasa de afara, cat si de caldura unor zambete cu care am fost intampinata acolo. Inca e emotionant pentru mine, nu reusesc sa ma obisnuiesc si sa devina o banalitate, sa recunosc si sa fiu recunoscuta, in public, de persoane care-mi sunt dragi, de aproape sau de departe. Imi place mult ideea de a face parte din acest public frumos, si orice impresii pe care incerc sa le creionez aici (desi sunt cu siguranta palide, mi-am pierdut increderea in puterea cuvintelor de a reda exact emotiile), sunt scrise strict din perspectiva unui participant pasionat de muzica de pe scena.

La Kruna Marta urma sa-i vad pe Atoma, Dirty Granny Tales si Slumber. Am ajuns mai devreme ca sa prind un loc in fata, si pana sa se permita accesul am aruncat un ochi la standul cu merch, in primul rand in cautarea albumului de debut al formatiei Atoma, “Skylight”, din care nu ascultasem decat Highway si Bermuda Riviera, adica suficient incat sa fiu interesata de mai mult. Pe langa album, din fericire am gasit si tricourile de la DBE 3, asa ca am avut in sfarsit ocazia sa iau un cadou unei persoane dragi.

Accesul s-a facut corect in jur de 18:30 asa cum fusese anuntat (ce-mi place cand se intampla asta, atat de rar, desi ar trebui sa fie o normalitate), am gasit loc si nu m-am mai putut dezlipi de el, datorita proiectiilor cu videoclipuri ale unor trupe pe care le voi vedea la vara, la DBE 4. Am ascultat Alcest – Autre Temps, Solstafir – Fjara, Of the Wand and the Moon – Sunspot, Hexvessel – I Am the Ritual, TKDJE – Lobby, TMFDC – Succubus, si doua inregistrari live cu Oranssi Pazuzu si Rose Rovine e Amanti. Dupa videoclipuri, am revazut videoclipul promo pentru DBE 4, care-mi place nespus, de la fundalul sonor ales (Sephiroth!) la imaginile cu cetatea, dar mai ales la nebunia care se anunta pe scena.

Revenind din visele pentru august, m-am pregatit pentru prima trupa, Dirty Granny Tales, care venea cu un spectacol nou – Rejection – bazat pe povestea criminalului in serie Ed Gein (care de altfel a servit ca inspiratie si pentru personajele din Psycho sau The Silence of the Lambs). Din pacate nu as putea sa fac o comparatie intemeiata intre conceptul vechi si cel nou, desi DGT sunt la al treilea show in Romania pe primul l-am ratat, iar la al doilea (cel de la Alba Iulia) eram prea obosita pentru a fi prezenta asa cum trebuie. Pe langa muzica, balet si jocul de papusi, acum sunt si niste proiectii video foarte frumos realizate, intr-un stil care-mi aminteste de animatia lui Tim Burton. Am gustat din plin spectacolul cu aceasta ocazie, vocile imi dau pur si simplu fiori reci, papusile noi sunt foarte frumos facute, totul isi are locul sau intr-un ansamblu bine pus la punct, si care are darul de a te transpune intr-o poveste intunecata pentru oameni mari. Mi-a placut reactia entuziasta a publicului, aplauzele au fost bine-meritate.

In timp ce Slumber se pregateau sa intre pe scena, un gest frumos – s-au stins luminile pentru Ora Pamantului.

Am ajuns la partea cu Slumber si AtomA, doua proiecte cu aceeasi oameni in spate, unul apartinand trecutului, celalalt care abia a inceput si cu care vom ramane pe viitor. Ascultand acasa albumul “Fallout” si cele doua videoclipuri de pe youtube cu Atoma mi se pareau lucruri care vin din doua filme diferite, insa ascultandu-le live, una dupa alta, mi-am dat mult mai bine seama ca au totusi un filon comun, Slumber are un vibe mai intunecat, AtomA, mai atmosferic. Slumber erau la primul concert dupa multi ani, AtomA, pentru prima data pe scena… indraznesc sa spun ca ma simt mandra cand aflu ca o trupa sustine primul ei concert la noi (desi nu am nici un motiv, eu sunt doar undeva in fata scenei).

Cu Slumber, baietii au cantat albumul Fallout (in intregime), in ordinea de pe album: Rapture, Conflict, Where Nothing Was Left (personal fave, si pe album, si live), Fallout, Distress, Dreamscape, A Wanderer’s Star. Nu fac parte din publicul care sa-i fi ascultat de ani de zile, si care sa-si fi dorit sa-i vada candva – sunt convinsa ca pentru ei a fost o experienta cu atat mai speciala. Pentru mine, a fost o prima intalnire care m-a captivat (poate putin mai mult decat m-as fi asteptat), si nu o sa adaug mai mult de atat.

AtomA au adus clapele mai in fata si pe Ehsan la voce, plus niste proiectii cu imagini din spatiu. Imi place mult AtomA (cred ca ascult albumul nou pentru a treia oara de cand m-am apucat de scris), totusi ceva parca nu s-a legat pe scena. Nu stiu daca cu sunetul erau probleme sau ce a fost (presupun doar, pentru ca baietii faceau semne catre cei de la sunet), dar vocea nu mi-a placut deloc cum s-a auzit. Asta e, mai mult noroc data viitoare. Setlist-ul a fost tot albumul, mai putin o piesa, aici insa intr-o alta ordine: Cloud Nine, Rainmen, Resonance, Hole in the Sky, Skylight, Bermuda Riviera, Atoma. Preferatele mele, in varianta live: Hole in the Sky, Atoma (faina tare partea cu tobele)., Bermuda Riviera (pacat ca nu au pus si videoclipul pe proiectie, mi se pare inseparabil de muzica).

Cam atat (tot e prea scurt, din pacate, nici nu am simtit cum a trecut timpul). Acum, toate multumirile si gandurile mele bune se indreapta catre DonisArt. Si bineinteles, catre luna mai.

A.

[portfolio_slideshow]