Kruna Pratar – cuvinte scrise printre stele

Dupa doua luni in care timpul mi s-a parut a trece mai mult sau mai putin greu, a urmat o noua sambata in Brasov. Asteptam concertul Arcturus cu un amestec de nerabdare si curiozitate, insa indiferent care ar fi fost starea mea de spirit cu care am plecat spre Reduta, tot as fi fost complet nepregatita pentru seara care a urmat.

Mi-am cautat un loc in sala devreme si am inceput sa urmaresc proiectiile video de inceput, ca si in martie – de data asta am fost mai putin atenta sa le notez, insa imi amintesc ca am vazut secvente din Roadburn Fest cu Oranssi Pazuzu si Solstafir, Fjara, Falloch in varianta acustica, Dark Buddha Rising, :Of the Wand and the Moon:, PG Lost, The Kilimanjaro Darkjazz Ensable & The Mount Fuji Doomjazz Corporation, Hexvessel al caror I Am the Ritual l-am tot ascultat in ultimele saptamani, si alte nume din line-up-ul DBE 4. In fine, am fost trezita din visare in momentul intrarii trupei pe scena.

Am mers la mai multe concerte decat mi-as putea aminti acum, in ultimii… se fac deja aproape 10 ani, insa rareori cred ca am fost martora unei explozii de entuziasm si de bucurie sincera mai puternice decat la aparitia celor de la Arcturus. Aproape toata sala s-a ridicat, aproape in acelasi timp, in picioare, aplaudand. Mi-e extrem de dificil sa redau  frumusetea, eleganta si forta unui asemenea moment, care a continuat pana la final. Trupa o merita cu prisosinta, concertul, de asemenea, pentru ca vine dupa o perioada de pauza, si s-a inscris intr-un turneu foarte restrans. Dar, dincolo de toate astea, cat de indescriptibil de frumos poate fi cand o asemenea muzica intalneste o astfel de reactie. Urmaream cu privirea oameni radiind de bucurie, e prima data cand mi s-a intamplat ca persoane pe care nu le cunosc sa ma priveasca in timpul unui concert si sa-mi spuna, spontan, “Cat de frumos este!”

Mi-a placut la nebunie de Vortex pe scena. Un tip jovial, charismatic, energic, scos parca dintr-un film cu pirati trazniti. A dat mana cu toata lumea din primele randuri, cred… cu singuranta a facut multi oameni fericiti. Foarte comunicativ, a introdus fiecare melodie intr-un mod aparte. De sunat, a sunat ceas, nu am sesizat nicio problema si nicio ezitare. Personal, desi muzica aceasta nu e din playlistul meu zilnic, m-am lasat cu usurinta antrenata de partile mai ritmate, in special cand tobele deveneau furibunde si ne faceau sa o luam razna.. in spatele lor era totusi Hellhammer 🙂 Mi-a fost la fel de usor sa ma las purtata de partile mai lente, in timp ce priveam proiectiile video. Aici e locul sa spun ca atat videoproiectiile, cat si designul tricourilor sunt meritul a doi artisti romani (Lus & Costin Chioreanu), si asta mi se pare al naibii de fain! Revenind la ce s-a cantat, am recunoscut cu placere Ad Absurdum, Chaos Path, Demon Painter sau Shipwrecked Frontier Pioneer, si ce mi-a fost mai putin cunoscut sau familiar nu a fost mai putin placut… daca as incadra Arcturus intr-un gen anume, ar fi avant-garde meets pure madness!

Am sa las pentru final un setlist, si inca alte doua cuvinte, din suflet: multumim, Donisart!

A.

Setlist:
01.    Evacuation Code Deciphered
02.    Ad Absurdum
03.    Nightmare Heaven
04.    Deception Genesis
05.    Aline
06.    Chaos Path
07.    Demon Painter
08.    Painting My Horror
09.    Hufsa
10.    Master of Disguise
11.    Hibernation Sickness Complete
12.    Shipwrecked Frontier Pioneer
13.    To Thou Who Dwellest in the Night
14.    Raut Og Svart

[portfolio_slideshow]