La birou. Sfârșit de capitol.
Au trecut doi ani și câteva luni de la data la care intram pentru prima dimineață de lucru în clădirea de birouri în care, de atunci, mi-am petrecut la fel de mult timp ca si acasă. În seara asta am plecat de acolo pentru ultima dată. Las în urmă o experiență mai mult decât interesantă și fac loc unor noi provocări.
Am recitit relativ amuzat rândurile scrise în aprilie 2011, aveam totuși dreptate chiar au fost doi ani în care am învățat multe, pe o grămadă de planuri.
Dacă inițial eram tipul ăla nou care se ocupa de un proiect dubios și care nu se știa exact ce o să facă cu evenimentele pe siteul aflat în pregătire, în ultimele luni am ajuns să mă urmăresc tot ce însemna respectivul proiect. Dar nu despre ”realizări profesionale” sau ce am făcut și ce nu, vreau să vorbesc aici.
Dincolo de tot ce am câștigat la capitolul experiență profesională, cu toate lucrurile noi pe care le-am făcut și învățat, de la partea tehnică la PR și Social Media, probabil că partea cu relaționarea și munca în echipă a fost cea mai interesantă. Eh altfel stăteau lucrurile dacă aveam la la început experiența pe care o am acum… dar… nu-mi rămâne decât să le mulțumesc colegilor, colaboratorilor și celor care au avut încredere în mine.
Despre întâmplările de la birou, am mai scris când m-am referit la relația omului cu aerul condiționat. Cu siguranță fiecare birou are propriile istorii, pe de altă parte multe dintre ele sunt comune, de la uși trântite, la geamuri deshise din cauza cărora staueuîncurent, bucătărie mereu ocupată… și pentru a continua lista nu e nevoie decât de imaginație.
A fost un capitol frumos, și nu doar din perspectiva locației sediulu, pe care îl închei cu un pic de regret, (cine consideră că a făcut lucrurile perfect și n-ar fi fost loc de mai bine, ori n-are imaginație ori chiar nu se pricepe la ceea ce face) dar și cu gândurile bune venite din partea colegilor și colaboratorilor (pentru care ofcors că le mulțumesc).
Ce să mai zic, aștept cu (ne)răbdare următoarea experiență ”la birou”, iar până atunci am de regândit articolul: De ce nu îmi mai place să lucrez de acasă.
