Lucrul de acasă: Pro şi Contra

Pot spun, fără teamă de a exagera că lucrul de acasă e, într-un moment sau altul, un fel de fata Morgana pentru toţi cei care sunt nevoiţi în fiecare dimineaţă să urce în maşină sau şi mai rău, autobuz, tramvai, metrou, pentru un drum care durează uneori şi o oră. Asta înainte de a începe practic cele 8-10 ore ale programului. Şi puţine sunt traseele citadine pe care să poţi spune că le faci zilnic cu plăcere, de dragul plimbării.

Există câteva categorii de profesionişti care din punct de vedere al logisticii şi a performanţelor pot face aceeaşi muncă fie de acasă, fie de la birou. Amintesc aici de traducători, jurnalişti, arhitecţi, graficieni, poate contabili… Lista e cu siguranţă mai lungă, dar astăzi îmi propun doar să identific argumentele pro şi contra lucrului de acasă.

Pro

– ai libertatea să-ţi stabileşti programul

– lucrezi într-un cadru pe care îl poţi amenaja cum vrei

– nu mai pierzi timpul pe care îl faci pe drum (oricum ai lua-o, e minim o oră pe zi)

– nu eşti nevoit să te întâlneşti zilnic cu oameni care posibil să te şi enerveze

– nu eşti distras de tot felul de evenimente sau de discuţii cu colegii

– poţi oricând să faci o pauză de cafă, de cumpărături, de orice

– nu eşti legat de o locaţie anume, fie ea oraş sau ţară.

Contra

– uneori e greu să iţi stabileşti şi să respecţi un program fix şi ajungi să lucrezi toată ziua, fie seară, fie week-end (situaţie la care poţi ajunge şi dacă stai prost cu organizarea dar şi pentru că uneori eşti tentat să mai faci încă o chestie… sau să mai modifici ceva…)

– chiar dacă ai o cameră sau un spaţiu dedicat muncii de birou, ajungi să nu mai faci diferenţa dintre spaţiul de lucru şi cel de acasă

– ajungi să nu mai socializezi decât via mail, ceea ce de la un punct poate să nu mai fie la fel de plăcut, la un moment dat parca ti-ai dori să poţi face câte o glumă

– lucrul de acasă implică implică deobicei şi un anumit gen de contract, care te cam trimite să îţi rezolvi singur o serie de probleme administrative (impozite, asigurări, etc). Ceea ce e mai puţin dramatic decât se vede la TV, dar e o bătaie de cap în plus.

Enumerarea mea se opreşte aici, urmând să revin cu experienţa personală la acest capitol.

Cu siguranţă că argumentele de o parte şi de cealaltă sunt mai multe.

Mulţumesc anticipat pentru sugestii în acest sens.