Mit şi adevăr despre audiobooks – cărţi audio
Nu am fost niciodată un mare fan audiobooks, din contră, în adâncul sufletului şi azi consider audio-cititul ca o formă de lectură de mâna a doua. Cu toate astea există câteva aspecte care m-au făcut să-mi reconsider un pic poziţia. Adevărul e, trebuie să recunosc, că “binevoitorii” ca mine întreţin o serie de mituri false despre audiobooks, sau cărţi audio cum se numesc ele în română.
Ca o mică paranteză, aşa ca de început, cred că reticenţa mea faţă de audiobooks, faptul că le asociez cu un tip de lectură mai puţin serios, e şi din cauză că în copilărie am ascultat pe vinyl sau bandă de magnetofon o mulţime de audiobooks (termenul, practica a apărut încă în anii 1930) disponibile în comerţ sau citite de prieteni ai părinţilor.
Dar să ajungem la mituri şi să vedem care sunt false şi care sunt adevărate:
1. Cărţile pe care vreau să le citesc nu există în varianta audiobooks – cărţi audio
Mit (relativ) adevărat dacă ne referim la cărţi în limba română. Deşi tot mai multe romane sunt traduse şi apar la scurt timp de la lansarea în original, oferta în limba română poate fi considerată insuficientă de către cititorii “profesionişti”. Pe de altă parte, dacă vorbim de audiobooks în engleză, temerile sunt mult mai puţin întemeiate, multe dintre noile apariţii având şi varianta audio.
2. Vocile naratorilor sunt seci, plictisitoare şi strică povestea
Mit fals. Editurile aleg cu mare grijă actorii care înregistrează, în marea majoritate a cazurilor aceştia aduc romanului un plus de netăgăduit. Fie că e vorba de nume foarte cunoscute de actori sau celebrităţi, cooptate pentru imagine, fie că e vorba de actori tineri sunt foarte rare cazurile în care să te poţi plânge că aceştia strică povestea.
3. Audiobooks – cărţile audio, sunt scumpe.
Mit fals. Există foarte multe surse de audiobooks gratuite online, atât în engleză cât şi în alte limbi. Pe de altă parte chiar dacă se pune problema de preţ, o carte audio costă online mult mai puţin decât varianta tipărită. Chiar dacă alegeţi să cumpăraţi un audiobook din librărie, de dragul pachetului grafic, de exemplu, preţurile sunt comparabile cu cele ale unei cărţi “clasice”.
4. Audiobooks sunt pentru oamenii cărora nu le place să citească
Mit adevărat, dar… Într-adevăr audiobooks sunt varianta ideală pentru oamenii cărora li se pare obositor să stea cu cartea în mână şi care dintr-un motiv sau altul au alergie la citit. Cu toate astea, cei care, de exemplu, petrec mult timp la volan, aleargă sau au alte activităţi (de artizanat) care nu le solicită în totalitate atenţia, pot urmări un audiobook în loc de muzică sau mai ştiu eu ce emisiune la radio sau TV.
Cu alte cuvinte, cărţile audio pot fi şi o variantă de a câştiga timp pentru cei care vor să citească mai mult. Acesta ar fi, probabil cel mai bun argument pentru ca suştinătorii cititului clasic să accepte că sunt contexte în care merită să iei în calcul un audiobook.
5. Pierzi detalii esenţiale dacă nu citeşti tu cartea.
Mit… discutabil. Aşa cum aminteam mai sus, în general interpreţii aleşi de edituri sunt adevăraţi profesionişti care vor reda povestea cât se poate de sugestiv şi încercând să introducă ascultătorul în poveste. Pe de altă parte, să îţi citească cineva e, păstrând proporţiile, acelaşi lucru cu a te uita la film. Experienţa nu mai e una directă, personală, ci una intermediată.
Şi asta înseamnă că da, ai putea pierde aspecte/detalii ale poveştii care pentru tine ar putea fi relevante dar care nu au intrat în atenţia “interpretului”.
6. Cărţile audio nu oferă o experientă la fel de intimă ca şi lectura clasică.
Mit adevărat. Oricum ai lua-o, nimic nu se compară cu relaţia pe care o ai cu cartea, cu timpul pe care îl dedici lecturii, fără a face alte 100 de lucruri în acelaşi timp.
Există totuşi o excepţie, jurnalele personale citite chiar de autor, caz în care într-adevăr reuşeşti să ajungi mai bine în intimitatea poveştii decât dacă ai citi-o tu.
O discuţie asemănătoare, dar dintr-o perspectivă mai pro audiobooks găsiţi pe bookriot.com. Există multe surse de audiobooks gratuite, câteva dintre ele apar în articole pe bookreader.ro (care oferă surse de cărţi audio în română) şi bookaholic.ro.
Concluzia mea, după cele de mai sus, ar fi că, “lectura” via audiobooks nu e neapărat ceva de blamat, ba chiar în anumite contexte şi condiţii poate fi o soluţie utilă şi interesantă. Cu toate acestea, cărţile audio nu oferă totuşi decât o experienţă de lectură la a doua mână, un contact intermediat cu cartea.
Sigur, ascultând o carte pe care ai citit-o poţi descoperi detalii noi, cu toate acestea cred că cea mai relevantă modalitate de a te apropia de un roman sau de opera unui autor.
Motiv pentru care voi fi în continuare susţinătorul cititului “clasic”.
Voi sunteţi sunteţi partizani ai audiobooks-urilor sau prerferaţi varianta carte?
