Morcheeba prezintă Head up High. La ce să te aştepţi?

Morcheeba cântă azi la Arenele Romane din Bucureşti, în cadrul turneului de prezentare a albumul Head Up High lansat în octombrie. Nu merg la concert, dar pentru că am avut pe repeat o perioadă albumul, (Deezer.com e o variantă faină de ascultat legal muzici dintre cele mai diverse) aşa, de dragul vremilor când aveam Charango pe repeat am vreut nepărat să scriu câteva rânduri despre album.

Head Up High e albumul cu numărul 8, dar al doilea lansat de Morcheeba după ce au revenit în 2009 la formula iniţială, şi mai ales câştigătoare, cu Paul şi Ross Godfrey alături de Skye Edwards. Spre deosebire de albumul precedent, Blood Like Lemonade, Morcheeba au pregătit 12 piese noi în care au ca invitaţi o serie de artişti interesanţi din zona hip-hop şi R&B cum ar fi Chali 2na (Jurassic 5), Nature Boy Jim Kelly (White Denim), Rizzle Kicks şi Ana Tijoux şi care ar trebui să ofere materialului un plus de autenticitate, vigoare, dinamism, tralala.

Morcheeba e una din trupele care se bucură de încrederea oarecum necondiţionată şi nu neapărat justificată a fanilor, în baza unor prime albume foarte faine. Chiar dacă ar fi mult să îi încadrăm la categoria mainstream, Morcheeba au avut de-a lungul timpului, din 1996 şi până acum, un număr constant de susţinători, asta în ciuda faptului că de la Charango încoace n-au mai reuşit să surpindă cu nimic cu adevărat deosebit.

Head Up High nu e din păcate surpriza aia pe care o aşteptam. Nu e nici pe departe un album prost, dar e cam uşurel şi în ciuda unor piese care te prind şi în care poţi recunoaşte stilul Morcheeba, la final de audiţie nu poţi să zici că te-a dat pe spate.

De fapt asta a fost cel puţin pentru mine marea problemă, impresia că aproape fiecare piesă foloseşte sample-uri mai vechi, şi nu doar ale unor piese Morcheeba. Sigur, vocea lui Skye e vocea lui Skye, cu toate astea nici piesele cu invitaţi, nici celelalte nu te conving 100%.

Trupa britanică nu pare să îşi bată prea tare capul cu ce o să spună lumea despre stilul ales, aşa încât, pe lângă un trip-hop relativ clasic de pe Gimme your love sau Finally Found You oamenii se joacă într-o direcţie aproape pop. Cât despre colaborările Face of Danger cu Chali 2na, Release Me Now cu Nature Boy Jim Kelly, To Be cu Rizzle Kicks şi Hypnotized cu Anna Tijoux, fiecare are particularităţile ei şi se adresează şi se deschide şi spre un public mai puţin ascultător de Morcheeba.

Dincolo de observaţiile de mai sus, sunt convins ca va ieşi o seară faină cu Morcheeba la Arenele Romane (bilete la 150 şi 250 de lei, disponibile via Eventim). Din ce am văzut, din setlist nu vor lipsi Crimson, Trigger Hippie, Blindfold, Otherwise sau Rome Wasn’t Built in a Day, (vezi aici setlist probabil) tot atâtea motive pentru o reîntâlnire cu Skye Edwards şi fraţii Godfrey.

Ca un soi de concluizie, aş spune că noul album Morcheeba – Head Up High reuşeşte să fie suficient de interesant cât să merite câteva ascultări (mai multe chiar), dar probabil că nu va fi considerat nicidată unul din materialele lor de referinţă.