Muzica “Citadinului”- comerciala, underground sau personala

Nu stiu daca e cel mai inspirat titlu, ideea e ca am realizat, din nou, ca de-a lungul timpului am scris pe aici despre muzici, artisti sau festivaluri foarte diferite incat nu m-ar mira ca unii sa se intrebe cum de pot sa ascult si Dead Can Dance si Adele, ca sa dau doua exemple recente.

Am inceput o “autobiografie” muzicala candva in primele articole scrise in 2011, am realizat insa ca e o treaba mult prea complicata, asa ca. dupa introducere am lasat faptele sa vorbeasca de la sine, adica trupele si concertele despre care am scris, si piesele pe care le-am postat aici sau pe facebook.

Anul trecut in august postam pe facebook cate o piesa pe zi, in functie de chef, sau de muzica cu care ma intalneam in ziua respectiva. Din cand in cand treceam intr-un articol toate titlurile, rezultatul era un mix ce i-ar face invidiosi si pe unii din cei mai eclectici postmoderni.

Ca sa dau un exemplu, intre 10 si 20 august 2011 am ascultat  Prodigy, Interpol, Santana, Metallica, REM Oasis, Alcest, Kwoon, Pendulum sau Suie Paparude, m-am bucurat si am trait fiecare din piesele respective. Ca unora li se pare ciudat sau ca nu pot intelege cum se poate sa trec de la Alcest la Pendulum, nu e deloc problema mea.

Eu nu tin cont de clasificari de genul, comercial vs underground, prefer sa ma refer la muzica bine facuta si muzica prost facuta, la muzica la care nu rezonez si muzica la care simt ceva, la muzica banala si muzica elaborata, cu un mesaj care merita sa fie cautat si inteles. Nu intru in exemple, pentru ca am ajunge la intrebari de genul “cate zeci de spectatori e voie sa ai la un concert ca sa poti fi considerat in continuare un artist underground?.  Sper ca am dat o explicatie coerenta pentru modul in care se poate spune ca trec asa de brusc de la una la un gen la altul, de la o trupa la alta.

In discutia asta nu puteam sa nu ma opresc si la colaborarea cu A, la cronicile de la evenimentele Kogaionon / DonisArt si nu numai, cronici care sunt foarte de nisa si nu par a avea vreo legatura cu ceea ce scriu eu pe aici. Nu par.

Am inceput colaborarea in joaca, dar ma bucur de ce a iesit. Pe de o parte, trebuie sa recunosc ca ma motiveaza si ma obliga si pe mine sa ma tin de scris, lucru pentru care ii sunt recunoscator. Pe de alta parte, in felul asta, cu articolele postate, putem promova cat de putin cateva concerte sau festivaluri pe care le apreciez/apreciem, fie pentru unele din trupele aduse, fie pur si simplu pentru conceptul si munca din spatele evenimentului. Iar la altele merg pe alegerea lui A si placerea ei de a scrie, chiar daca mie personal trupa X nu-mi spune nimic.

Ca sa nu o mai lungesc, ideea e ca atunci cand vine vorba de muzica o sa continui sa fiu la fel de imprevizibil, comercial pentru unii, absurd de underground si ciudat pentru altii.

Si nu-mi ramane decat sa sper ca va gasi fiecare cate ceva care sa il intereseze, macar din perspectiva fenomenului social.