Nick Cave – Și a văzut asina pe înger (roman)
Și a văzut asina pe înger, primul roman publicat de Nick Cave, a apărut în 1989 și transpune în proză câteva din temele și o bună parte din atmosfera încărcată, sumbră pe alocuri, pe care o întâlnim în muzica artistului australian, mai ales în acea perioadă.
Există și o altă o mare asemănare între muzica și romanul lui Nick Cave: nu sunt comode. Romanul e chiar incomod de-a dreptul, o construcție complexă, cu un stil ce amintește de scriitorii americani William Faulkner sau Flannery O’Connor dar și de literatura sud-americană, mai ales din perspectiva suprapunerii realului și a imaginarului. Ce îl face însă incomod e atmosfera sumbră, universul plin de orori și violență în care își construiește autorul povestea, o sinceritate a scriiturii care te poate face să închizi oripilat cartea. Personajele lui Cave sunt întruchipări dintre cele mai oribile a ceea ce înseamnă abjecția umană, totul construit pe un fond mistico-religios la fel de dens și apăsător.
Nick Cave afirma la un moment dat „În proză găsesc o libertate pe care muzica nu mi-a oferit-o niciodată…” o afirmație aparent ciudată pentru un tip care e în primul rând muzician, și doar ocazional autor, o afirmație pe care ți-o explici însă după ce citești romanul Și a văzut asina pe înger.
Titlul romanului face trimitere la un pasaj din Biblie, mai exact Numeri 22: 23-30, povestea lui Balaam şi a asinei lui și întâlnirea cu Îngerul lui Dumnezeu. Fragmentul care deschide practic romanul anunță o poveste în care trimiterile Biblice, directe și mai ales indirecte construiesc și în același timp complică acțiunea.
Personajul central al romanului e Euchrid Eucrow un tânăr mut și nu chiar zdravăn la cap, născut dintr-o mamă alcoolică până la demență și un tată de un sadism cu adevărat ieșit din comun. Familia supraviețuiește datorită animalelor sălbatice prinse de tată cu ajutorul unor capcane ingenioase care nu fac decât să le mutileze, animale pe care de altfel le va chinui până își dau ultima suflare dar și din vânzarea unui alcool de cea mai proastă calitate.
Cei trei locuiesc în apropierea unei mlaștini, în Valea Ukulore, la marginea unui orășel ciudat înființat de o sectă creștină, Ukuliții. Cetățenii orașului, Ukuliți sau nu, (mai trăiau în oraș și o mulțime de muncitori zilieri, mai ales în perioada recoltatului) îl tratează cu multă brutalitate pe Euchrid. De altfel acesta trăiește întreaga viață ca un animal hăituit, atât de câtre propria mamă, cât și de aproape toţi cei cu care intră în contact… cu excepția lui Beth, a doua figură centrală a romanului chiar dacă apariția și prezența ei în poveste e mai degrabă episodică.
Pe lângă trimiterea la pasajul din Numeri, Nick Cave include în roman și o altă mențiune la o poveste cu o asină și un înger, trimitere ce relativizează orice încercare de interpretare a romanului exclusiv prin prisma fragmentului din deschidere.
Dincolo de povestea destul de bine construită, complicată e drept de alternanța între narațiunea din perspectiva autorului și cea din perspectiva lui Euchrid, și mai ales de o ambiguitate temporală cu fragmente prezentate într-un mod aparent aleatoriu fără o legătură cronologică întotdeauna evidentă, farmecul romanului stă în limbaj. Construcții adesea șocante, de o plasticitate mereu surprinzătoare dau măsura talentului poetic al autorului. O mică mostră, în original, puteți asculta un pic mai sus, chiar în interpretarea lui Nick Cave.
Și a văzut asina pe înger e un roman dens, un roman plin de poezie şi în același timp un roman extrem de dur pe care sunt șanse să îl și lași din mână revoltat după doar câteva pagini. Eu l-am citit în traducerea semnată de Alexandra Coliban, pentru editura Polirom, și am apreciat soluțiile inspirate găsite de traducătoare.
De recomandat, nu știu dacă să recomand romanul deși cred că de la un anumit punct încolo, sau pentru literați și filologi, Și a văzut asina pe înger poate fi o experiență ”profesională” interesantă.
