Nicolae Robu, cel mai mare Polist din Timişoara
Nicolae Robu e unul din suporterii de necontestat ai lui Poli Timişoara, stau dovadă, printre altele, apariţiile la mai toate acţiunile din perioada 2007-2011 ale suporterilor viola. Actualul primar e însă pe punctul de a fi principal responsabil pentru desfiinţarea echipei, din nou.
Pentru o imagine de ansamblu, voi proceda cronologic.
Imagine care a dat încă din primăvara-vara lui 2012 o previziune extrem de exactă despre cum va arăta mandatul de Primar al lui Nicolae Robu.
Unul ce poate fi rezumat cam aşa: “O Timişoară pentru Nicolae Robu”.
Revenind la cronologie, fără să reiau întreaga poveste a ultimelor două decenii, extrem de tumultoase, din istoria Politehnicii Timişoara, strict în perioada 2012 lucrurile stăteau cam aşa:
1. CVUCS, şi mai apoi Druckeria au transformat Politehnica Timişoara într-un adevărat simbol al oraşului.
2. Dincolo de victoriile în instanţă în faţa lui Zambon, protestele din 2007, din 2008 – cu blocarea intersecţiei din Modern, din 2011 atunci când timp de mai multe seri s-au strâns peste 10.000 în Piaţa Operei, coregrafiile făcute în campionat sau în Europa, au adus Politehnicii respectul şi aprecierea ultraşilor din întreaga ţară.
3. Marian Iancu s-a dovedit a fi un mare ţepar, sau cel puţin un tip căruia de la un punct încolo chiar i-au mers tare prost toate planurile.
4. Titlul pierdut în 2011 (şi) în urma aranjamentelor care l-au dus la Galaţi a venit şi cu retrogradarea echipei (se pare că se apropie şi “momentul” lui Sandu şi Dragomir).
5. La finalul sezonului următor, în primăvara lui 2012, deşi obţinuse promovarea pe teren Politehnicii i se refuză accesul în Liga I. Continuarea colaborării cu Marian Iancu s-a dovedit imposibilă.
Druckeria şi marea majoritate a suporterilor ce au fost în mod activ alături de Politehnica Timişoara în ultimii 20-30 de ani, au decis, urmând principiile pentru care au luptat că singura alternativă e un restart. Aşa a apărut soluţia susţinerii echipei Politehnicii, ce activa în campionatul local iar în vara respectivă câştigase promovarea în Liga a V-a.
Nicolae Robu, cel care făcea parte din familia violetă, si care participase la toate acţiunile din ultimii ani, aşa cum se poate vedea şi în clipul de mai jos, a părut la un moment dat că va susţine acest proiect.
O susţinere absolut firească, în conformitate cu implicarea fostului Rector în destinul echipei şi a colaborării sale tradiţionale cu druckerii.
În prag de alegeri a decis însă că principiile nu contează şi că oameni care vor să creadă poveşti se vor găsi. Aşa a apărut ACS Poli, care de fapt era echipa din Recaş promovată în B, mutată pe Dan Păltinişanu, rebotezată şi susţinută până astăzi, în ciuda anonimatului şi mediocrităţii în care se zbate.
Aşa a apărut disputa ACS Recaş vs ASU Poli, nu pentru că “huliganii” dirijaţi politic au vrut să îi pună piedici celui mai Polist Polist din Timişoara, Nicolae Robu.
Din contră, lucrurile au degenerat atunci când Nicolae Robu a ajuns la concluzia că nu e suficient să facă parte din familia Politehnicii şi că lucrurile nu au nici un haz dacă nu e el cel care ia toate deciziile legate de echipa. Aşa că a mutat ACS Recaş şi a prezentat-o ca fiind Politehnica Timişoara, Cea Mai Poli Dintre Poli, pentru prieteni şi fani.
Din păcate pentru Timişoara, episodul ACS Poli nu a rămas unul izolat. Întreaga activitate a Primăriei s-a desfăşurat în ultimii 4 ani în aceleaşi coordonate: un cult nemărginit al personalităţii Primarului, decizii stupide şi păguboase luate în funcţie de dispoziţia Conducătorului.
În încheiere, pentru clarificare, Nicolae Robu nu este cel mai mare Polist din Timişoara, e doar cel mai mare Robist.
