ROM autentic are o nouă campanie: ”Răzbunarea e dulce”. E cu oina, e cu tradiții, cu mari români și mai ales despre cum poporul nostru e furat de toată lumea, O idee mai mult șmecherească decât creativă, cu un clip bine jucat, dinamic, dar care din păcate nu poate compensa textul foarte slab, plin de locuri comune și de informații false.

După campania Bucharest Not BudaPTest, pardon Bucharest Not Budapest, din vară, agenția care se ocupă de promovarea ROM autentic revine cu o nouă idee ce merge pe aceleași calități excepționale de care dă dovadă acest brav popor, și anume lauda de sine și plânsul de milă. Plus un pic de spirit răzbunător, așa, la nivel preșcolar, e drept. Dar știm cu toții că ”Răzbunarea e dulce”.

Înainte de a vorbi despre oina și baseball, câteva cuvinte despre precedenta ghidușie. În primul rând, ideea denotă un penibil complex de inferioritate, pe care credeam că românii l-au depășit în a doua parte a anilor ’90. E fabulos ca tocmai într-o campanie de genul ăsta tu să îi încurci pe Blaze Bailey cu Bruce Dickinson, înțeleg, nu avem toți cultură muzicală, nu ascultă toată lumea Iron Maiden.. dar ne mai și documentăm un pic… Nu în ultimul rând, typo-ul din url… a fost ”decât epic”.

Revin acum la ”Răzbunarea e dulce” cel mai recent clip promovat, un mix de clișee, informați adevărate, informații denaturate și aiureli, sau lipsă de documentare, totul mizând pe latura emoțională, pe obiceiul românului de a-și plânge de milă, blamând pentru asta întreg universul care profită de el.

Sigur, râdem, glumim, dăm dovadă de mult simț al umorului și nu trebuie să luăm lucrurile prea în serios, că doar rolul reclamelor nu e să educe… dar ce e prea mult, parcă începe să strice.

Așadar ce avem noi aici: Avem o poveste adevărată cu Petrache Poenaru, al carui aport e menționat în lungul șir de inovatori care au contribuit la apariția stiloului, o poveste exagerată cu rucsacul zburător al lui Justin Capră, o poveste adevărată cu avionul cu reacție al lui Henri Coandă, o mare frustrare cu Dracula, o aberație presupus (cred) amuzantă cu oina ”sportul mostru național furat de americani” și o și mai mare aiureală cu biscuiții englezilor, biscuiți care de fapt au origini mult mai vechi, egiptene și latine.

Să lămuresc povestea cu oina ”sportul nostru național”. Oina este menționată prima dată prin secolul XIV, nu se știe exact care sunt originile, dar în istorie au existat tot felul de jocuri care mergeau pe același principiu.

A ajuns ”sportul național” în următorul context, în 1899, Spiru Haret, ministrul educație de atunci, și-a dat seama că la intrarea în secolul XX e rușinos ca România să nu aibă un sport național, așa că a decis să introducă oina în școli și să organizeze niște competiții. Federația Română de Oină a luat naștere însă doar în 1932.

După cum se vede, oina e un sport cu tradiție în România, și toți părinții își învață odraslele acest minunat sport imediat ce incep să meargă. Nu, nu are nici o legătură cu baseball-ul, un sport de origine britanică, devenit extrem de popular in SUA încă din 1850.

Chiar dacă aș trece peste toate aceste considerente, și aș da dovadă de maximă deschidere considerând de o și mai maximă creativitate acest melanj de de locuri comune, banalități și informații prezentate tendențios în clipul ”Răzbunarea e dulce” tot aș avea o problemă.

Câtă vreme mizezi pe lăudăroșenia și pasiunea pentru autocompătimire a românului, nu poți spune că ai venit cu o nu știu ce mega idee de campanie.

Sigur, comentariile mele contează mai puțin, ceea ce contează sunt rezultatele de pe piață, adică numărul celor care cumpără ROM autentic și care și-au schimbat părerea, s-au atașat de ciocolata ROM în urma acestor campanii mai mult sau mai puțin inspirate.

Poate că dau eu dovadă de lipsă de simț al umorului, poate, pur și simplu nu fac parte din publicul căruia i se adresează acest gen de reclamă, cu acest tip de abordare.

Problema e că publicul nu rămâne din toată povestea cu anecdoticul ci cu ideea că “românu’ e furat” de toată lumea, iar efectele acestei ”impresii” le vedem zi de zi și ne vor mai ține ca mentalitate undeva la marginea Europei încă niște ani buni de acum înainte.

Sunteți de acord cu mine sau considerați că exagerez și sunteți de părere că e o reclamă genială?

Și nu în ultimul rând, a jucat cineva vreodată oină, vă place?