Omagiu Cataloniei – George Orwell

Formele perfide ale totalitarismului, manipularea si cenzura practicată în presă, ori solidaritatea umană sunt câteva din temele principale pe care le abordează George Orwell în Omagiu Cataloniei, un pseudo ”jurnal de război” în care autorul britanic povestește experiența trăită în Războiul Civil din Spania.

Socialist democratic convins, Orwell ajunge în decembrie 1936 la Barcelona unde se va înrola în rândurile milițiilor socialiste cu scopul de a apăra democrația spaniolă de pericolul reprezentat de fascism si al său reprezentant, Franco.

Deși e repartizat pe front, în Aragon, cele șapte luni petrecute în Spania spun mai degrabă o poveste a plictiselii și a luptei împotriva frigului decât una de război. Având în spate experiența anilor în care a făcut parte din Poliția din Birmania / Myanmar, Orwell remarcă proasta organizare a combatanților de pe frontul din Spania (din ambele tabere), faptul că armele le lipsesc aproape cu desăvârșire astfel că toată povestea cu războiul pare mai degrabă un fel de joacă pentru oameni mari dirijată din culise de manipulatori de o parte și de alta.

Omagiu Cataloniei nu e un jurnal de război și nici un roman cu subiect strict politic. Chiar dacă descrie situația politică a epocii în context european, cu suficient de multe detalii încât un cititor mai puțin avizat ori interesat de subiect se poate chiar pierde în denumiri de partide, partidulețe, organizații, fasciste, socialiste, anarhiste, trotkiste, leniniste sau staliniste, miza poveștii lui Orwell e descoperirea realității de la fața locului, dincolo de așteptările cu care venise el din Anglia, așteptări parțial naive, parțial false, așa cum erau ele prezentate de presa din Anglia.

Orwell a plecat în Spania cu un scop clar, să sprijine un regim egalitarist de stânga reprezentat de o serie de organizții care păreau că luptă împreună împotriva lui Franco, a fascismului și a tot ceea ce reprezenta extrema dreaptă în acei ani care marcau ascensiunea lui Hitler în Germania dar și a lui Mussolini în Italia. La fața locului descoperă însă că lucrurile sunt mult mai nuanțate și că propaganda bolșevică ascundea multe abuzuri și violențe din partea staliniștilor, care cu sprijinul Rusiei va anihila treptat toate celelalte mișcări de stânga declarându-le ”fasciste” pe principiul cine nu e cu noi e împotriva noastră.

În contextul în care în perioada respectivă Franco și nazismul erau oamenii răi și ceilalți erau neconditionat băieții buni, Orwell reușește să ofere, în ciuda preferinței sale spre stânga și socialism, o poveste autentică, reală, care dezvăluie mai mult decât ofereau canalele oficiale, adică o viziune înfrumusețată a comunismului si a tot ceea ce însemna puterea în Rusia.

Omagiu Cataloniei este practic un omagiu adus tuturor celor care au sfidat teroarea totalitarismului fie că a fost vorba de fascism, stalinism sau leninism.

Marele merit al lui Orwell este acela de a fi avut curajul să publice cartea în 1938 cu riscul asumat de a fi acuzat de simpatii fasciste. Semnalele de alarmă legate de ceea ce inseamnă comunism nu au fost băgate prea tare în seamă, iar Omagiu Cataloniei a fost prezentat  mai degrabă ca o poveste romanțioasă despre inocența revoluționară, minimalizând importanța referințelor la abuzurile comuniștilor.

George Orwell e unul din autorii cărora le descoperi câte o latură diferită cu fiecare roman citit ceea ce te îndeamnă să i le și iei pe rând. Nu mă apuc să vă fac recomandări, dar amintesc că la un moment dat scriam despre Aspidistra lui Orwell, roman terminat cu puțină vreme înainte de plecarea lui spre Barcelona.

Am citit Omagiu Cataloniei în volumul apărut la Polirom în 2009, traducere de Radu Lupan și cu prefață de Vladimir Tismăneanu și intenționez să revin mai devreme sau mai târziu la Orwell.

Vouă ce vi s-a mai părut interesant (ăn afară de 1984), ce mi-ați recomanda?